luni, 8 decembrie 2008

WWW.PITICIGRATIS.COM




Dragi tovarăşi, prieteni şi pulime. M-am mutat pe www.piticigratis.com

Aşa că schimbaţi linkurile pe care le aveţi spre acolo.

Mai multe detalii în primul post de acolo. Am dat destule linkuri sau v-aţi pierdut pe drum ?

Se pregateste ceva

detalii cat de curand. nu va impacientati.

vineri, 5 decembrie 2008

O ard aiurea

Ar trebui să scriu ceva, da' n-am nimic de scris. N-am nici chef deci e bine. Mi-am echilibrat șireturile de la bocanci. Intai buclele sa fie egale intre ele, ceea ce strica echilibrul vertical al capetelor. Dupa ce am reglat capetele, buclele erau inegale. Am luat cutia de bere, si i-am facut mici indoituri cu degetul. Dupa care am bagat degetul in cutie si le-am indreptat de pe partea aialalta. As vrea sa ma scobesc in nas dar nu am muci. M-am dus pana la rahatu ala de apeși pe manetă și curge apă în pahar de plastic, am apăsat pe manetă și mi-am umplut un pahar de plastic cu apă pe care l-am adus și l-am pus pe birou și pe care nu-l beau că am bere, da' daca tot o ard aiurea să o fac en-passant. Am scos mustiucele de bagat in urechi de la casti si le-am inversat intre ele. Sireturile iar mi-s inegale. Le-am scos de tot si le-am pus iar. Nu-s egale. Am smuls cheița de la cutia de bere și am pus-o în altă cutie de bere. Care nu este a mea. M-am dus iar in camera cu rahatu ăla de apeși pe manetă și am luat niște șervețele pe care le-am pus pe masă lângă paharul ăla din care nu beau. Mai beau din bere. Am deschis geamul. S-a făcut răcoare și am dat drumul la aerul condiționat pe cald. Mi-am adus aminte de niște felii de cașcaval pe care le budisem între niște cărți acu' ceva vreme și nu mai erau acolo. Nici în bibliotecă nu poți să ascunzi mâncare la munca-n pla mea. Termin berea. Oricum n-aveam chef de cașcaval. Vroiam doar să văd daca e acolo.

Grea munca. Mă duc să beau o bere.

Nokia te împinge spre idioțenie

Io ieri la muncă m-am îmbrăcat in smoking și am alergat prin centru, cu o păpușă gomflabilă masculină într-o mână și un pistol în cealaltă.

Voi ce faceți la muncă ?

No, veneam cu troleul, noaptea, acasă. Era gol. Complet gol, doar eu și șoferul. Și văd o reclamă lipită pe un perete.

"In acest autobuz sunt o mulțime de oameni
De ce să nu îî zâmbești unuia?
Fii mai spontan
Fii mai NOKIA"

Sărim peste ironia fină că era troleu, era gol, și singurul om care putea să citească mesajul urăște oamenii, mai ales străinii cu o pasiune arzândă. Îmi place cum toate companiile ăstea mari înceacă să se asocieze cu o stare de spirit. O stare de spirit imbecilă. Și ăia de la McDonalds, și de la Altex, și de la absolut orice au oameni pe afiș zâmbind ca proasta la pulă, de zici că absolut orice se face de consum în masă te bucură. Înțeleg hlizitul la Colgate, să arate marfa. În rest, nu.

Da' dacă ar încerca să fie Nokia unu cu mine în autobuz, i-aș răspunde cu un "De ce belești bă fasolea așa zglobiu spre mine, vrei să ne futem ?" și dacă tot e Nokia cu mine, îs Becali cu el : "sugi pula tu și cu Dan Voiculescu".

Nu dau un rahat levitant pe toate asocierile voastre cu trairi afective plăcute. Am mai mult de 3 neuroni. Mâncatul unui big mac nu m-a făcut în viața mea să râd, și singurele dăți când am râs de la un NOKIA a fost când mi-a zis una de la capătul celălalt al liniei un banc bun după care o invitație la un sex animalic. Suntem brand! Ne asociem cu veselia! Oamenii care ne folosesc sunt veseli de parcă și-au înjectat LSD în coaie! Vreți să fiți ca ei! Cumpărați-ne!


Abia aștept să ajung și eu brand. O să umplu autobuzele cu:

"In acest autobuz sunt o mulțime de oameni enervați, care put a transpirație și a plombe găurite
De ce să nu îî fuți un șut în rotulă unuia?
Fii mai spontan
Fii mai Radu
Deși n-ai cum, că el e unicat și tu un epigon inferior"

joi, 4 decembrie 2008

Haideti sa i-o dam lu' Varby

Acu 3 luni, un amic bun, cu care beau mult si vorbesc tampenii, fix dupa ce m-am luat de mirunica aia, mi-a recomandat un blog genial de imbecil de care sa fac misto. Era superb, zemos, cu tot tacamu. Cum iti spunea cretinul cum sa-ti faci prietena in 10 pasi idioti, cum sa o mentii, joculete idioate, povestiri penibile din copilarie si despre prietena lui pe care o numea "garofitza" sau ceva asemanator, nu mai tin minte ca eram beat.

M-am cacat pe mine de ras. Tipul era varby, zis si "andrei_the_wise" dupa idul de messenger. Am vrut sa scriu, da am zis ca ii fac reclama moca si se bucura prostul, si oricum nu-l baga nimeni in seama. Ei bine, nu. Prostul si-a cumparat domeniu, varby.ro, l-a umplut de reclame si a inceput sa spameze bloguri. Cam toate blogurile, sa fie trecut la blogroll. Relativ i-a mers, ca blogarii sunt in proportie de 99% prosti. A ajuns cam pe 50 pe zelist, desi nu stiu cine dracu' chiar l-ar citi. Eu zic ca face clickuri accidentale si atat. E hazliu ca un handicapat care se ineaca cu saliva. Razi 3 secunde si dupa ti se face mila si il lasi in pace.

Ei bine, aparent idiotului iar i-a scazut traficul si "the wise" a inceput iar sa spameze. Uitati ce comment mi-a dat acum, dupa ce ultima data cand m-a spamat i-am raspuns cu un cordial "futu-te-n inima".

"andrei_the_wise spunea...

Salut. Imi place foarte mult cum scrii. Ai fi interesat sa facem un link exchange?
Id mess/mail: andrei_the_wise@yahoo.com
blog: www.varby.ro
Daca esti de acord astept un raspuns pe mail.
Daca nu te intereseaza imi cer scuze ca te-am deranjat.
Sa avem bafta la trafic!

PS: Acum cateva luni mi-a venit idee unui concurs prin care sa premiez persoanele care au umor(in scris)
Premiile le voi duminica(7 dec) dimineata ora 11 in fata la MC la Unirea Shoping Center."

Nu am chef sa mai fac misto de el. Deja s-a trecut de faza aia. Stiu cum arata. Hai sa mergem duminica la mac si sa-i spargem muianu'. Cine se baga?

miercuri, 3 decembrie 2008

Circulară Organizaţia Anarhistă de pe Raza Municipiului Bucureşti şi Sectorului Agricol Ilfov Momentan Devenit Judeţ, filiala sector 3, 3 Dec. 2008

Subsemnatul Eusebiu "Moarte-n flăcări" Ilarian consemnează

18:25 Dani zis și "Un kil de durere" Popescu iar chiulește și nu are cine să facă prezența. Are 6 săptămâni de când nu a mai venit. Dorian maniaco-depresivul zice că cică s-a întâlnit la coadă la farmacie cu taică-su când s-a dus să-și ia un unguent pentru ciuperca urât mirositoare de pe piept de care tot nu mai scapă și care îl împiedică să fie intim cu o femeie și cică taică-su a zis că ăsta s-a făcut monarhist și că nu mai vine să facă prezența. Ce scârbos. Monarhist.

18:30 Ședința s-a deschis cu tradiționalul uitat pe pereți confuz timp de 10 secunde. Ne trebuie o nouă tradiție de deschidere a ședinței. Marcu de o lună tot joacă de pe un picior pe altul, "pavlovian cu un dor vezical de eliberare străbună" cum zice Mirel Gulie, zis și "Nepoetul" pentru că scrie poezii dar nu recunoaște, în lipsa fostei tradiții.

18:35 Orlando Iordache, zis și "Brutalizatorul" i-a dat o palmă după ceafă cu pumnul neofitului Grigore Avramescu, zis și "Fraierul ăla" pentru că prăjiturile anarhiste pe care trebuia să le facă "Fraierul ăla" nu prea sunt în formă de simbolul anarhiei cum trebuie și că au gust de covrigi. Fraierul ăla a răspuns că cică unu la mână, e greu să faci un A într-un cerculeț din cocă așa că nu îi ieșea decât cerculețu și decât să facă cerculețe mai bine cumpără covrigi că el e competent logistic, doi la mână că se opune schimbatul poreclei lui din "Scalpatorul de cadavre în putrefacție cu un cuțit ruginit" în "Fraierul ăla" că lui nu i se pare prea lungă și e dreptul lui să-și aleagă orice alias vrea el și trei la mână să nu îl mai lovească Olando că el e împotriva violenței simțite. La care Orlando i-a zis că are niște idei de tot rahatul, și i-a mai dat un zdupac pe spinare, să îi mai amestece din idei.

18:50 S-a discutat liber pe tema "Ce am făcut de 1 Decembrie", Marcu "Violatorul de cranii" a zis că a vomitat pe un bancomat la care Mirel Gulie, zis și "Nepoetul" a zis că acel gest a fost citez "o inspirantă reprezentare sublimă a urei față de sistemul iudeo-masonic ce controlează toate băncile și că dacă ar scrie poezii, aș scrie o poezie pe tema asta, dar nu scriu poezii că e o activitate gay și eu nu-s gay". La care Gheo Andrieș, zis și "Anarhistul gay", pentru că e singurul anarhist gay din tot orașul a zis că această remarcă îl ofensează că el nu scrie poezii, el se fute în cur și asta te face gay, nu scrisul poezii, la care Marcu a zis că depinde la ce capăt al pulii te afli când te fuți în cur și că Gheo, le fața lui probabil se află tot timpul la capătul greșit al pulii, după care a adăugat că a borât pe un bancomat pentru că era beat pulă și i s-a părut că e un veceu înalt și cu ecran, nu ca gest anarhist. Nea Vasile măturătorul, zis și "3 coaie" care încă nu e oficial din organizație, a zis că e bine că nu a borât prin sala de ședințe, cum face de obicei că e greu să strângi voma cu mătura. La care Orlando a zis că toată discuția asta e de căcat și mi-a zis să nu mai notez toate căcaturile și să mă duc să cumpăr niște sticle de Jamaica.

sfarsit.

luni, 1 decembrie 2008

Bastardul meu retardat

Știu că azi e ziua României, da' nu îmi pasă. Nici ea nu mi-a dat macăr un telefon de ziua mea. În altă ordine de idei, v-ați șters vreodată la cur cu un bulgăre de zăpadă?

Nu înțeleg oamenii cu câini. Adica noah, îmi plac câinii. Le arunci chestii și le aduc înapoi, și te privesc cu dragostea aia lipsită de obligații în ochi, de care o ființă umană nu e capabilă. Da' nu e de ajuns ca să stai ca prostu' pe frig, dimineața să aștepți câinele să se cace. Îmi plac câinii. Da' a altora. E prea mare responsabilitate.

Dacă vreau o responsabilitate mare, mai bine fut o persoană imbecilă și îmi trag un bastard retardat. Of, ce bine m-as distra eu cu bastardul meu retardat. Ne-am juca aruncând pietre de la unul la altu' și l-aș învăța să facă sculpturi duioase, sensibile din scoarță de copac. Cu dinții. Și i-aș pune un scutec pe gât, ca să nu se murdărească pe piept de bale.

Și ar crește mare, și s-ar îndrăgosti. Și fiind bastard retardat, și puțin psihopat, că de, tot ce ar ieși din sămînța mea ar fi puțin psihopat (cunoscătoarele știe), ar încerca să o seducă pe aleasa inimii lui prin aranjamente făcute din inimi de animale. Și ar fura-o în miez de noapte și ar aduce-o la mine, speriată și îmbrăcată sumar. Și eu i-aș spune:

-Sper că ai intenții nobile cu bastardul meu retardat. E un suflet sensibil și dacă simte că e indus în eroare de cineva începe să crape țeste.

Și în curând aș avea o droaie de nepoți păroși pe spate și cu mâinile mai lungi decât picioarele. Ce fericiți am fi cu toții!

duminică, 30 noiembrie 2008

TATOV

Nu obisnuiesc sa bag munca altora pe aici, dar clipul e prea bun sa nu fac o exceptie. Destepti baietii astia de la Academia Catavencu. Cine or fi si ei.

Banc

(Ăsta e un banc clasic. Bag şi eu o variantă)

Un tip musculos, îmbrăcat în pompier intră într-o agenţie de impresariat, tot numai un zâmbet. Trece de secretară, intră în biroul şefului, şi încuie uşa după el. Impresarul, complet nedumerit, se uită la el din cap până-n picioare şi-l întreabă.
- E vreo problemă, domnule pompier?
- Nu-s pompier, răcneşte ăsta entuziast, da am pentru tine, prietene, un număr GENIAL! E cu animale, de fapt cu un măgar.
- Îmi pare rău, răspunde impresarul, enervat brusc. Noi nu impresariem decât muzică, şi nu lucrăm cu animale că-s greu de controlat.
- Moşule, să moară Vespassian dacă nu am cel mai bun număr din istorie, continuă ăsta. Are şi muzică, ba chiar o avem şi pe Mihaela Rădulescu. E şi pregătit un teatru acum, să-l vezi dacă te interesează.

Impresarul cum aude de Răduleasca imediat îi sclipesc ochii. Se suie repede în maşină cu pompierul şi direct la teatru. Se aşează pe un scaun gol şi pompierul dispare după perdea.

Se ridică cortina, scena e goală, în afară de un pian în partea stângă şi un dulap în spate. Pe scenă intră un măgar şi se opreşte în mijloc. Deodată se deschide dulapul, şi din el iese un pitic îmbrăcat în frac. Ia taburetul de la pian, îl pune în spatele măgarului, se descalţă şi îşi suflecă pantalonii până la genunchi. Apoi escaladează măgarul şi îi introduce piciorul drept în cur, în timp ce îi masează tandru penisul cu celălalt picior, ţinându-se cu ambele mâini de coada animalului, pentru echilibru. Intră în scenă un tip morbid de obez, la vreo 300 de kile, îmbrăcat într-un costum de spider-man, dar fără mască, fumând o ţigară şi ţinând un borcan cu benzină într-o mână. Se duce la pitic şi îi toarnă toată benzina pe haine, apoi aruncă borcanul. Piticul se lasă pe spate, în continuare masând penisul măgarului cu un picior şi cu celălalt adânc înfipt în curul lui. Grasul îl ia de mijloc şi îl coboară puţin. Piticul dă drumul la coada măgarului şi îi dă pantalonii jos grasului, începând să i-o sugă. După 5 minute, grasul ejaculează pe sacoul îmbibat cu benzină a piticului, fix când termină ţigara, şi o stinge în acelaşi loc. Moment în care piticul ia foc instant şi îi dă un şut în coaie măgarului. Măgarul, surprins, dă să lovească piticul dar este e în unghi mort aşa că îi freacă o copită în gură grasului, şi începe să alerge în cercuri pe scenă, răgind, cu piticul în flăcări încă atârnând de curul lui. Grasul, năuc de lovitură şi cu faţa plină de sânge, îşi bagă o mână în gură, şi scoate un dinte, pe care îl aruncă pe scenă. Scuipă încă doi dinţi şi o baltă de sânge, şi se duce la pian, şi începe să cânte „Trei culori cunosc pe lume”. Se tot îneacă cu sânge şi e complet afon la voce, deşi la pian se descurcă perfect. Pompierul intră pe scenă, smulge piticul în flăcări din curul măgarului, îl aruncă pe jos, îşi scoate penisul şi urinează pe pitic, stingându-l cu jetul gros. Apoi ţipă de trei ori:
- Regele a murit! Trăiască regele!

Se duce în faţa scenei şi rămâne acolo, împietrit, cu pantalonii în vine şi cu ultimele picături de urină scurgându-se din penisul lui. Lumina aproape se stinge, un spot îl luminează pe obez în deplină glorie. El pleacă de la pian, se duce la cadavrul piticului, se apleacă şi începe să plângă. Din spate se aude „Dunărea Albastră”. Bucuros, grasul ridică cadavrul piticului şi începe să valseze cu el, la care pompierul zice tare şi răspicat, către public:
- Fumatul chiar este singura ta plăcere?

Cortina cade, lumina se aprinde, impresarul aplaudă frenetic.

- Interesant numărul acesta al vostru! Cum se cheamă?

La care pompierul răspunde:

- Aristocraţii!

vineri, 28 noiembrie 2008

Herpes

No, începem cu un anunț de mica pulicitate:
Care ești făh, de mi-ai dat herpes?

De fapt, rămânem la herpes, că e fain subiectul și-s prea mahmur să mă taie o idee genială. Oamenii cu herpes sunt oameni sociabili. Cu cât ești mai sociabil, cu atât mai mare e șansa să-l iei. Și dacă tot îl ai, de ce să fii egoist și să nu-l dai mai departe? Doar l-ai primit și tu moca, ce? Mi se pare de bun simț. Mai ales că nu se vede pe întuneric, prin baruri. Și nici nu trebuie să stai la mozoleală cu tot poporu, e mult mai simplu. Bei și tu din toate sticlele și zici "scuzoaie, credeam ca e sticla mea. Hai ca n-am herpes, poți să bei în continuare".

E o senzație așa, glorioasă, de continuitate a ființei să știi că herpesul pornit de la tine, se tot duce mai departe, și o să fie pe buza oamenilor mult după ce tu o să fi murit. E ca un moștenitor care crește singur. Plus, am acțiuni la o fabrică de Aciclovir, și mi se pare că e în interesul meu să împrăștii herpes, mai ales cu criza asta.

Mă întreb, istoric, care a fost primul herpes, ăla genital sau ăla de pe bot. Mai exact, la fatidica muie ce a spar barierele în care era virusul îngrădit, care era partea infectată? Din ce parte a sărit virusul?

Da gata. Nu mai am chef de scris. Care vrea herpes de la mine? O sa valoreze incredibil de mult când o sa fiu faimos.

joi, 27 noiembrie 2008

Nu-s frate-tu, fraiere.

Frate, deci frate, următoru' care mă ia cu apelativul "frate", primește un genunchi în gât. Am înțeles de la început. Taică-miu e centaur și e probabil să o fi futut pe mama dumnealor. Dar câți frați crezi că pot să am, frate? Nu cred bă că suntem rude, statistic ar trebui să ai măcar 50% din inteligența mea. Și ești frate cu toată lumea. Mare curvă mă-ta aia.

Cel mai jenant e când auzi două tipe că se apelează cu frate una pe alta. Nu. M-am răzgândit. Cel mai jenant e când auzi un tip că îi zice unei tipe "frate". Măcar pe mine mă ajută. Aud unu' cu acest tic verbal, îi pun direct eticheta de idiot și mă scutesc din a mă obosi să văd ce are în cap.

Ajung depresiv bă, că vă aud și îmi vine să vă bag pula pe gât, și mă simt pervers cu fantezii incestuoase. Dacă vreți să vorbiți cu mine, va dau io o listă de apelative de umplutură, ca să mai trageți de frază. să pară mai lungă ca și cum ați avea ceva de zis.

"Faraoane" "semizeule" "sublimule" "spectacularule"
"omniscientule" "exacerbatule". Vă descurcați voi de aici.

Că de, când gen n-ai nimic de zis, sau cam așa ceva, e util, să mor io, să bagi multe chestii de-ăstea, zi să-i zic, în plus, așa, în frază să ascunzi lipsa dureroasă de idei, in pula mea, din capu tău, ca atunci când ai terminat, interlocutoru' mâncațiaș să fi uitat deja ce vroiai să zici și să lase varianta plauzibilă că ce ai zis poate fi inteligent că nu mai ține minte, dacă înțelegi ce vreau să zic. Și pula mea, când ideile nu curg, tre să umpli-n pula mea spațiile goale cu niște ticuri verbale-n pula mea, că dacă faci pauze lungi zice lumea că ești, iar, cretin în pula mea.

Te-am pupat, frate. Manca-mi-ai pla.

miercuri, 26 noiembrie 2008

Wrath of the Tatulich King



Conţine:

- Observaţi puterile lacrimogene a Chelăreţului Morţii Mediatizate, prima clasă-erou de jurnalist.

- Scădeţi nivelul calitativ al informaţiei jurnalistice cu 80%

- Învăţaţi să vă exprimaţi cu o nouă profesie: Logoreea Scatofagă de Umplutură

- Vă încumetaţi în mediul inostil al calamităţilor naturale şi accidentelor stupide, domeniul perfid al lui Tatulich King

- Vedeţi babe bocind epic, oameni suferind şi Tatulichul frecându-şi mâinile de bucurie şi scăldânduse în gloria expunerii mediatice pe care necazul o aduce cheliei sale.

- Observaţi transformarea televiziunii din sursă de informaţie în sursă de emoţii ieftine pentru ţaţe inculte.

- Exploraţi tărâmuri noi, pline de scursurile societăţii, oameni lipsiţi de idei, care respiră greu şi inutil în microfon, pasând prin tăcerea lor mingea la fileu elucubraţiilor antipatice ale Tatulichului!


- Şi multe, multe altele...

luni, 24 noiembrie 2008

70 de poziţii sexuale: Episodul 2

Să continuăm galopul razant prin sfera pozițiilor supreme izvorâte din creierul meu dubios. Mai e până la 70, dar nu-i nimic. Am imaginație, și sunt sexpert. Deci încet și sigur ne îndreptăm spre o nouă Kama Sutra.

5. Călăritul din Mordor: Fingărezi femeiea sănătos, da cu patos așa, să sară zeamă, și te oprești brusc, cu o față mirată, zicând: "Băă, să moară Sauron! Mi-a rămas verigheta înăuntru. Mă omoară nevastă-mea! My precioussss" . No aici dânsa nici n-o să știe de ce să bulbuce ochii: Că ești însurat? Că faci voce de Gollum foarte bine? Că o bucată de metale i-a rămas ipotetic înțepenită în uter? Habar n-o să știe.

De ce e excitant: Simți un vagin șocat cum se strânge în jurul degetelor tale ca o capcană de șobolani
Unde se practică: Middle finger earth
Câte calorii se ard: Doar the one calorie

6: Minigolful semizeilor: Nu e poziție. Mai mult este etapa sexuală supremă. E faza la care ajungi când ești complet plictisit de sexul comun și vrei să faci ceva aproape imposibil. Mai exact, să-ți introduci un testicul în posteriorul cuiva. Cum vrei tu, cu ce lubrifiere te duce capul, nu contează. E aproape imposibil. E atât de aproape imposibil încât trebuie să fii un Dalai Lama al sexului să reuștești să-ți îndeși un coi în curul cuiva. O să întrebați: De ce ar vrea cineva să facă asta? De ce ar vrea cineva să urce pe Everest? EXACT.

De ce e excitant: Că e năucitor de greu. Fructul interzis.
Unde se practică: Lângă o trusă de prim ajutor
Câte calorii se ard: La băgat sau la scos?


7: Wrath of the Bitch King: Ai nevoie de :o cutie de margarină, o periuță de dinți cu vibrație, un nunceag (sau cum s-o scrie pe română) și ultimu' Expanșăn de la WoW. No, le arunci pe toate în afară de joc muierii dezbrăcate și zici "Descurcă-te făh, că io tre să ajung la nivelu' 80". Nah. Gumesc. E poziție ipotetică. Jucătorii de Warcraft nu au prietene.

De ce e excitant: OMG poți să ai personaj Death Knight
Unde se practica: Northrend
Câte calorii se ard: Multe, ca la orice dă dependență

8: Străjerul cu trei picioare: Vi s-a întâmplat vreo dată să ajungeți prima dată la o tipă acasă și ea să nu vrea să secs? Doar să adormi în brațe cu ea, lingurind că nu vă cunoașteți destul de bine? Ei bine, da, toți am trecut prin asta. Un tip fraier se va gândi: "nu-i nimic. data viitoare. acum mă mulțumesc cu o erecție molâie și cu atingerea accidentală a unui sân din laterală". Nu. Nu se face așa. Un mascul serios așteaptă ca tipa să adoarmă și îi face o labă în ureche. Da. Ați auzit bine. Ea adoarme, tu te ridici în picioare lângă pat și îi slobozești o servită spre timpan. Să explice ea la orelist a doua zi cum i-a ajuns sămânța între ciocănel și nicovală.

De ce e excitant: Că e labă răzbunătoare
Unde se practică: În tăcutul întuneric
Câte calorii se ard: Ce zici ? N-aud!

vineri, 21 noiembrie 2008

70 de poziţii sexuale (cu una mai mult decât în Libertatea)

Da dom’le, ca să vândă vrăjeli la prostovani, Liberatea scoate nişte broşuri cu poziţii sexuale. Am scris io acu ceva timp că trebuie să fii cretin să nu îţi vină intuitiv în sfeclă cum să faci secs. Ei bine, aparent n-am dreptate. Oamenii vor să citească despre cum e poziţia misionarului denumită în 8 feluri, în funcţie de cum ţine ea degetu’ mic de la picior, de parcă are asta vreun efect asupra sinergiei pulă-n pizdă. Ei bine, pe lângă faptul că poziţiile descrise de mine, spre diferenţă de ale lor sunt 100% ORIGINALE, mai sunt şi cu una mai multe, şi obscen de mai utile. Hai să începem.


1.Roaba galopantă: În timp ce i-o tragi capră (ştii cum e capră, sper, doar nu eşti idiot, nu?), o apuci de coapse sănătos. Exact în acelaşi timp i-o înfigi în cur până la rădăcină şi îi ridici picioarele în aer. Confuzată şi luată prin surprindere, va începe să pedaleze din mâini, ca să îşi scoată mătărânga din bostan, răcnind cât o ţin plămânii. Tu o ţii în continuare sănătos de craci, să nu îi pună în pământ şi o menţii adânc înfiptă, alergând după ea. E lejer, nu scapă că tu dai din picioare şi ea din mâini.

De ce e excitantă: Habar n-am. Da’ e hazlie
Unde se poate practica: Şi în casă, da’ cel mai bine pe un loc întins, să aibă unde să pedaleze. Pajişte, sală de sport, ce vrea muşchii tăi
Câte calorii se ard: Oho. Căcălau. Mai ales ea. Se ard 100 numa de la cât o să i se bulbuce ochii.


2. Lumea-n flăcări: Asta e una din preferatele mele. Când aproape să termini, iei o lumânare de lângă pat (doar te arzi cu lumânări, nu ? Fii romantic, nu ţăran) şi îi dai foc la păr. No să vezi ce contracţii, ce zbătăciuni cât îşi dă cu palmele-n cap. Şi după ce termini, poţi să fii erou grandios, iei bidonul de bere de lângă pat (doar bei bere în timp ce te arzi nu?) şi o stingi, apoi tragi un gât straşnic şi îi zici: “Ce accident era să facem pisi!”

De ce e excitantă: Implică foc şi alcool. Ce dracu’ vrei mai mult?
Unde se practică: Preferabil la ea acasă.
Câte calorii se ard: Mai puţine decât fire capilare şi aşterunuturi.


3. Cu mâinile-n curate: Asta poate fi practicată de ambele sexe. Se bazează pe elementul surprizei. Îi dai partenerului/partenerei degetul arătător şi inelar la lins excitant, puţin aşa, să le plimbe prin gură, şi după ce le-a băloşit bine, ţii mâna în formă de pistol (cum te jucai somata când erai mic) şi îi înfigi ţeava “pistolului” în cur, făcând o faţă de Sergiu Nicolaescu, cât te pricepi de bine, şi zicând “Un fleac. Te-am ciuruit”. Nu le scoţi decât dacă auzi “Nu trage dom’ Semaca, sunt eu, Lăscărică!”

De ce e excitantă: Combină elementul surprizei cu referinţe culturale obscure!
Unde se practică: În anus
Câte calorii se ard: Depinde cât familiar e partenerul cu Comisarul Moldovan


4. Olandezul Zburător: Asta e simplă şi de efect. În timpul sexului, fix când i-e lumea mai dragă partenerului, urli “Acum vine OLANDEZUL ZBURĂTOOOR!”. Şi nu faci nimic. Continui ce făceai inainte. Şi observi privirea de nedumerire a partenerului. Întâi e puţin terifiat/a “ce dracu’ vrea să facă nebunu/a asta?”. Se va opri puţin din ritm, foarte circumspect şi, după 5 minute de dubii, va trece la următoarea întrebare : “ Ce dracu’ a vrut să zică nebunu/a asta?”. Efectul e garantat şi partenerul va fi suspicios şi paranoic pe tot parcursul actului sexual. E bun de aplicat la bărbaţii care termină rapid. Nu prea o să se mai concentreze să termine rapid când o să îşi ocupe tot creierul să îşi dea seama dacă nu cumva Olandezul Zburător este o anagramă pentru Comisarul Moldovan.

De ce e excitantă: Trucuri psihologice! Mie mi se face ştoaca cât piciorul unui copil de 4 ani de la ele!
Unde se practică: Nu în Olanda
Câte calorii se ard: Calorii nu. Neuroni da.

No, vă ajung 4. Mai am 66. I’ll be back.

Şi dacă nu a fost destul de facd ap acest post, na, o meldoie dubioasă rău. Ce ascult io la 6 dimineaţa.


Current 93 - Black Ships in the Sky

joi, 20 noiembrie 2008

Cum să te comporţi cu femeile la muncă

Munca prin definiţie e un mediu ostil. Femeia prin definiţie e un mediu ostil. De aceea, colegele de muncă sunt ostile la pătrat. Regulile simple, de interacţiune între sexe, pe care le-ai învăţat în faţa blocului, la o sămînţă şi o bere la bidon, nu mai funcţionează cum ştiai. În primul rând trebuie să îţi manifeşti masculinitatea într-un mod nou. Nu mai merge, cum eşti învăţat cu restul femeilor, să le spui că-s proaste, că au curu’ mare sau să le futezi şi să nu le mai suni. Să faci mişto după şi să pui poze pe net cu ele giugiulind bărzoiul sigur pe tine că n-o să mai interacţionezi cu ele niciodată. Nope. La muncă, orice ai face trebuie să fii drăguţ pentru că o să le tot vezi pe aceleaşi femei în fiecare zi şi dacă s-au băşicat pe tine, o să te sape.

Colega de muncă e un fel de nevastă pe care nu o fuţi, nu îţi spală ciorapii şi nici nu îţi face de mâncare. În rest, poate să-ţi facă viaţa inimaginabil de mizerabilă, la fel ca o nevastă.

Bun. Deci cum facem?

În primul rând, femeile din toate mediile vor să se simtă dorite. De aia, de cum faci cunoştinţă cu o colegă nouă, trebuie să îii explici că eşti atras de ea, într-un mod non-sentimental, ca să se simtă relaxată în prezenţa ta. Încearcă replica. “ Salut, uite, sincer acuma, să nu ne mai căcăm pe noi, eşti bună. Te-aş pompa fără obligaţii 4-7 minute oricând vrea muşchii tăi. Am pus oferta pe masă, faci ce vrei cu ea. Aş fi nesimţit să zic că nu aş vrea. E datoria mea să te înştiinţez”

Femeilor le plac complimentele. E bine să le faci în fiecare zi unul, mai ales dacă au schimbat ceva la înfăţişare: “Ai făcut ceva nou cu ţâţele tale azi ? Îţi stau foarte bine! Arată fabulos. Pot să pun mâna ?”. Poţi fi şi mai creativ : “Mamă ce faină eşti azi. Să mor io, ţi-aş tăia o felie de carne de pe gât şi nici n-aş mesteca-o. Aş ţine-o sub limbă să se topească. Aşa de bună eşti azi!”. Uneori şi o colegială palmă la cur e de ajuns.

E bine să le stabileşti o identitate. Să se simtă speciale. Nu e frumos să le strigi “păsărica” pe toate. Trebuie să aibă fiecare porecla ei, să vadă că le apreciezi mai mult decât superficial, colegial. “ţâţe dulci”, “cur de aur”, “lindic zglobiu”, toate sunt porecle bune, şi arată că le simţi unicitatea.

Clar, femeile muncesc mai prost decât bărbaţii. Trebuie să observi calm şi înţelegător cum nu disting direcţiile. Când se duc la baie şi nu se mai întorc, să te duci să le aduci, că sigur s-au pierdut pe drum. Nu pot utiliza chestii cu butoane şi trebuie să te oferi să le deschizi compu’ şi să le lansezi browseru’ şi yahoo messengeru. De acolo ştiu şi ele. Să le explici tot ce trebuie făcut clar şi rar. Preferabil cu scheme colorate şi efecte sonore, să fie înţelegerea mai uşoară. Şi să nu pari enervat de faptul că vorbesc încontinuu. Aşa sunt ele. Sunt femei şi trebuie să le accepţi. Atitudinea ta trebuie să fie de calmă detaşare. Să înţeleagă din limbajul tău corporal ca e ok să fii femeie. Te vor aprecia.

Şi o să vezi că sunt şi avantaje. Ele ştiu unde-s furculiţele de plastic, hârtia igienică de rezervă şi filtrele de cafea. Când eşti gripat, mahmur, cu un herpes înfloritor pe bot sau orice altceva, să nu te aştepţi de la un coleg de sex masculin să aibă medicamente. Tot poşeta lor inutilă va borî orice leac îţi pofteşte inima. Ele vor aprinde lumina când se face întuneric afară, vor deschide geamul când e prea fum/cald/frig/orice şi în general vor avea grijă de chestiile ăstea prea nesemnificative să îţi baţi tu capul sănătos cu ele. E chiar simbioză, ce să mai.

marți, 18 noiembrie 2008

Hrușcă și Tatulici, oamenii care mă enervează azi

Cineva să îmi arate bârlogul criogenic în care își retrage Hrușcă carcasa nemuritoare să hiberneze 10 luni pe an. Nu știu care o fi punctul lui slab, o fi usturoi, o fi argint. Habar n-am, dar merită să îmi risc pielea ca să ucid bestia cu pleata rară. Ați văzut că nu îmbătrânește și tot timpul are părul la aceiași mărime? Nu e om! În fiecare an, prin noiembrie se aburcă din văgăuna nesfântă în care își odihnește de eoane trupul aberant, cu foame de bani și colinde în gâtlej. Și mai scoate un CD lălăit de muzică de labă tristă, de parcă nu sunt destule CD-uri cu colinde, sau exista în așa hal de multe colinde pe lume încât în fiecare an mai găsește de compilat un album. Cine sunt oamenii ăștia, care cumpără în fiecare an un alt cd cu colinde? De fapt, cine sunt oamenii care cumpără cd-uri cu colinde la modul general ? Care is plictisitorii care stau în jurul bradului să asculte florile dalbe de crăciun ca să îi năpădească spiritul ? Nu știți bă că așa hrăniți bestia eternă, venită din stele moarte, cunoscută pe pământ sub numlele de H'rușkhh ? Nu-l mai chemați pe la emisiuni, nu-l mai ascultați, nu-l mai băgați în seamă. Să se întoarcă slăbit, în ianuarie în sarcofagul lui necrovertit și să pot să-l iau prin surprindere și să-i înjungii toate cele trei inimi putrede cu pumnalul meu de cristal lunar.


Tatulici... Of băi tatuliciule, și începusem un text așa de frumos aici, nu am înjurat deloc. Chiar era decent. Da' cu tine nu pot bă, pișatea-ș in cur de chelos antipatic. Cum e la cutremure scara Richter, cum e le temperatură Celsius, așa e la antipatie Tatulici. Mai exact, Tatulici este singurul lucru cu gradul 10 pe scara Tatulici a antipatiei. E ca diamantul pe scara durității. Cum îi văd chelia sinistră la televizor, cum încep să-mi tocesc dinții. Și zilele astea a fost la Petrila, unde au crăpat minerii ăia, și și-a plimbat mecla sictirită și microfonul pe la toate entitățile biologice de pe o rază de 5 kilometri de explozie.

Și avea același discurs.

"-Bă, v-am zis io că așa o să se întâmple. Tot timpul le știu pe toate! Toate probleme din țara asta vin de la faptul că nu își dă seama lumea că sunt zeu omniscient, și că în loc să vă scăldați în gloria luminii relfectate de chelia mea atotștiutoate, o ardeți aiurea. Sunt profund scârbit de ce se întâmplă în jurul meu. Chiar mi se urcă puțin sucul gastric înapoi, de aia am şi rictusul ăsta anal pe faţa mea de cur!
- Pai..
-Da’ nu o să se schimbe nimic, nu-i aşa domnu’ prost jegos care îmi respiră insalubru în microfon ? Nuu. Nu povestiţi nimic! Daţi din cap ca şi cum io am dreptate şi suspinaţi puţin de impresie. Aşa domnu’ coclete, vedeţi că ştiţi ? Nu se schimbă nimic bă, autorităţilor nu le pasă! Vă zic asta din 1600 şi voi nu mă ascultaţi că sunteţi cretini. Nu-i aşa că-s jurnalist bun şi meseria mea e esenţială bunului mers al ţării ? Aşa fraiere, dă din ceafă. Hai flit acuma, că mai pişă şi alţii ochii şi tre să-mi bag chelia în cadru. Glorie mie!”

Of bă Tatulici, tot îţi bag io un flit în ochi. Nu scapi tu neflitat. Pe bune. Adică da, atitudinea asta a ta dă bine pe mine, că am umor. Şi păr. La tine... nu prea.

vineri, 14 noiembrie 2008

Mişcă-ţi mecla din calea mea, politicianule.

Naţiune, s-a deschis sezonul de muiane necunoscute! Nu pot să mai fac doi paşi până la non stopu’ din colţ să-mi iau de-ale ficatului de făţăligi de politicieni anonimi. Au răsărit toţi ca ciupercile după ploaie, cu zâmbetul lor unsuros, dovadă clară că nu mai au reflexul de regurgitare şi, spre diferenţă de noi, oamenii normali, pot mânca cât căcat vor ei fără să le aducă refluxul hoaspe de roşii înapoi în gură.

Ok, sunt rupt în glandă de somn şi ultima frază e cam confuză. Vă prindeţi voi de esenţă. Citiţi mai lent.

Din ce scorbură, văgăună, crevasă slinoasă au tot ieşit ăştia ? Cine sunt? De ce belesc fasolea la noi, inocenţii, încercând să ni se vândă? Cine eşti tu bă, pulă ? Te-am căutat pe net şi google mi-a şoptit că eşti responsabil cu strânsul mătreţii scuturate de pe coaiele matusalemice ale lui Iliescu! Trebuie să te văd de 10 ori pe zi când mă duc la muncă ? De ce mă pulă? Mă văd mai puţin pe mine în oglindă! Si chiar imi place de mine. S-ar putea să am puchini, sau leuştean între dinţi şi să merg cu el pe stradă şi să nu-mi dau seama că nu m-am mai văzut de mult. In schimb figura ta osânzoasă de mârlan parvenit nu pot să mi-o scot din minte! Oriunde mă uit, dau de tine, şi de promisiunile tale că îmi construieşti şcoli. Să mori tu! Vrei să construieşti ceva cu adevărat util ? Ia fă un zid în jurul tău. Strâmt şi înalt.

Am văzut cranii care zâmbesc mai puţin decât voi. Aceleaşi promisiuni năclăite pe care le-am auzit de jdeori, repetate mecanic la fiecare 4 ani. Exact ca idiotu’ ăla care îşi scuipă plămânii şi promite a enşpea oară că se lasă de fumat, da’ să termine şi pachetu’ ăsta. Nu vă mai cumpără bă, nimeni. Degeaba vă uitaţi milogi la noi, cu promisiunea aia în privire că o să ne faceţi mulţumiţi, că o să fiţi cuminţi de data asta, că aţi face orice, că ne-aţi suge pula cu fervoare în orice parcare lăturalnică doar dacă v-am mai vota o dată, o singură dată. Nu vă mai dăm bă, speranţele noastre! Le luaţi, le faceţi şomoiog şi ne futeţi în cur cu ele la prima ocazie. Ne-am învăţat.

Votaţi-vă între voi. Io nu mă mai joc de-a democraţia. Mi s-a acrit. Luaţi-vă târlanii cu 8 clase, care se bucură la o ţuică şi doi mici şi jucaţi-vă între voi pâââââ-nă hăăăt vă plictisiţi. Io stau în colţu’ meu şi îmi văd de ale mele. Sunt mult mai interesante.

No, acuma o să vină pseudointelectualul de ghenă, prostul emancipat şi cocletele eminent şi o să-mi zică:

“TREBUIE SĂ VOTEZI CU CINEVA, ALTFEL DECID ALŢII PENTRU TINE ŞI NU AI DREPTUL SĂ MAI COMENTEZI!”

Nu, mulţumesc. Toţi sunt la fel. Au şi acelaşi slogan! Sunt nişte clone nereuşite. Aparent cineva a vrut să facă o rasă superioară dar nu mai avea material destul şi a clonat numa’ cururi. Şi cururile cum stăteau ele aşa şi se căcau pe ele, s-au gândit să facă partide şi să se împartă pe culori, deşi în esenţă sunt acelaşi căcat.

Mă piş pe dreptul meu de a comenta. Nu votez. E ca şi cum ai spune “trebuie să sugi pula ca să vezi că nu-ţi place gustul”. PAS. Votaţi voi. Tot rahatul ăla e. Dacă în comunism erai obligat să accepţi un set de idioţi, acum ai de ales între mai multe seturi de idioţi în mod egal de lipsiţi de valoare. DEJA MI SE ÎNTĂRESC SFĂRCURILE DE BUCURIE!

Am să aplic metoda de alegere Radu™. Mă duc la urne cu coaiele mele masive, cu chiloţii albaştri, să nu-i pătez şi cu tuşul în buzunar. Să văd câte partide pot să acopăr cu urma unui singur testicul.

Hai, faceţi voi ce vreţi acolo, io oricum mă descurc, că mă duce capu’. Faceţi voi ce vreţi, da’ mai repede. Vreau să scap de pozele cu voi cât mai repede în schimb. Un moment de respiro de 4 ani, până vă scoateţi iar meclele la mezat, să mă îmbiaţi la un compromis de pe hârtii cumpărate şi lipite din impozitul plătit de mine.

Hai că nu riscaţi nimic. Staţi liniştiţi. Lumea nu adună funii să vă spânzure în pieţe şi să se tăvălească pe jos de bucurie. E doar un miraj.

luni, 10 noiembrie 2008

Adevărata cauză a traficului prost din capitală: Bucureștenii sunt mârlani leneși.

Prima dată când am ajuns în București, evident nu știam nici în ce direcție curge Dâmbovița (m-am prins după ce i-am tras o flegmă mai colorată și am urmărit-o cum se prelingea, până au halit-o niște pescăruși mutanți). Așa că eram nevoit să întreb lumea cum se ajunge la chestii. Și dialogul era mereu exact același:

- Scuzoaie, în ce direcție e clădirea X?
- Păi iei de aici autobuzul Q o stație, apoi traversezi și iei autobuzul W două stații în direcția opusă, cobori, aștepți tramvaiul Y și mai mergi 2 stații cu el.
- Eh... nu, așa, direcția generală în care ar trebui să merg.
- Să... (privire confuză, puțin speriată, de parcă tocmai și-a dat seama că sunt nebun de legat) ... mergi ? Păi e clădirea aia roșie de i se vede acoperișu! (arată cu degetu').
- A, aia la 10 minute de mers pe jos distanță ?
- Da.. dar .. autobuzele? (eroare logică în căpușorul lui mic)

N-am văzut în viața mea oraș mai plin de bastarzi leneși. Preferă să aștepte un autobuz 5 minute ca să meargă o stație înghesuiți decât să meargă pe jos. La orele de vârf preferă chiar să stea juma de oră între străini transpirați, bălăngănindu-se și ținându-se de bară într-un trafic infernal care se mișcă mai încet decât merg eu cu spatele! Ce fel de oameni sunt ăștia? Mergi bă pe jos, că de-aia ai craci!

Mică paranteză, am văzut un caz epic de idioțenie de genul la Sfântu Gheorghe, astă vară. Din sat până la plajă sunt cam 20 de minute de mers. Un tractor cu 2 remorci cam de animale trece din oră în oră înspre și dinspre plajă. Ei, și căcații umani preferau să aștepte în soare tractorul, să dea 50 de mii, și să se aglomereze transpirați unu' peste altu, cu prosop, cu colac plutitor, cu soacră și tot tacâmul DECÂT să își miște carcasa 20j de minute! Mi s-a părut aberant. Merita să intre ăla cu tractoru' în mare și să inece toată șleahta de balegi leneșe. Unii oameni nu-și merită picioarele. Le țin acolo doar ca să aibă de ce să-și cumpere ciorapi.

Să ne întoarcem la Bucale. Lichele de aici sunt atât de obișnuite să nu-și balanseze membrele încât se suie în mașină să se ducă sa-și ia pâine de la colț. Și nu concep să parcheze decât ÎN UȘA MAGAZINULUI. SĂ NU MEARGĂ. De aia toate străzile sunt blocate de mașini parcate și parcările subterane sunt goale. Pai ce dom'le. Io am treabă AICI și parcarea e ACOLO. De aia am murit noi la revoluție? Să merg pe jos? Păi de ce am leasing frate? Să distanțeze rafturile la Cora mai tare, să încap cu mașina printre ele, să iau maioneza direct pe fereastră, sa nu mă dau jos că pula mea, o las în parcare mi-o zgârie țiganii și n-am CASCO.

Și pe lângă asta, mai sunt și fuduli. Am mașina mea. Mă duc cu ea la muncă. Singur. Să nu cumva să trec să-l iau pe colegu' Stamate care stă la 2 străzi distanță. Tre să mergem fiecare cu mașina lui, să nu zică lumea că suntem sărăntoci și ne zgârcim la benzină. Ne permitem, ce pula mea. Nu contează ca sunt 100 de mașini care se duc în aceiași direcție și fiecare are doar șoferul în ea. Ce, dacă am merge câte doi, ar fi mai puține mașini și ar fi traficul mai bun? FALS, DĂRÂMĂ PARCURI ȘI FĂ STRADA MAI LATĂ, DĂ-TE-N PULA MEA!


Ce autostrăzi suspendate mă? Ia să scoatem drujba și să mai tăiem din sedentari, cretini, fuduli și ignoranți să vedeți cum o să facem opturi pe șosea de ce goală o să fie!

Io in ziua în care o să prefer să frec pula în stație cu toți dubioșii 10 minute decât să alerg 10 minute n-o să mai fiu eu.

sâmbătă, 8 noiembrie 2008

Ze List Ze sucks

Lumeeei a apărut o nouă metodă de a-ţi măsura e-penisul. Sau e veche, doar ca mă doare pe mine la bască la modu’ general şi abia acuma am observat-o.

Se cheamă ZE LIST. Şi pe ZE LIST ţi se calculează mărimea e-pulii după cât de mult ai fost menţionat în ultimu’ timp pe alte saituri şi câţi târlani te au la blogroll. De parcă e relevant. Ei bine, şi tot mai mulţi căcănari şi-au agăţat un pătrăţel de blog să vadă lumea cât de valoroşi sunt ei pe ZE LIST (cică se cheamă widget. Io la widgeturi le zic căcăreze că suna mai mioritic. Şi-s la fel de dese şi inutile).


Din păcate, faptul că te menţionează alţii nu îţi dă vreo valoare. Ştiu cazul unui retard (îl vom discuta în curând) care a spamat 800 de bloguri ca să îi fie băgat jegul lui personal în linkuri. Probabil e undeva foarte sus acum pe listă. E sus şi pe lista mea de oameni pe care vreau să mă piş din cădere, ca să vedeţi coincidenţă.

Deci, concluzie, ca să nu o mai lungesc mult, e 6 fără. Trebuie să ai pula foarte mică ca să compensezi pe net prin lăudatul cu poziţia ta pe tot soiul de clasamente dubioase şi care nu spun nimic clar despre valoarea ta ca om. Îmi trag şi io insignă când merg prin baruri cu “Am pula de 19 cm. E mai mare decât pula a 86% dintre bărbaţi şi lindicul a 99,9% dintre femei”. Şi dacă nu mă credeţi, o scot pe masă.

Bă băieţi, hai că vă învaţă tata vostru aici: Nu contează numa’ mărimea pulii. Contează şi cât te ţine, ce fuţi cu ea, şi cel mai şi cel mai mult de ce fel de om e ataşată. Aşa şi cu ce faci pe net.

Spor la compensat. Io când văd pătrăţelu’ de măsurat deja sar peste orice ar putea avea ăla de zis. Miroase a complexat superficial. Nu impresionaţi pe nimeni.

joi, 6 noiembrie 2008

Cum să fii fabulos pe internet

Eram azi pe la metrou și am văzut o reclamă mare la a cinșpe mia carte-clonă de Harry Potter. Cred că aceste cărți sunt exemplul ideal al rețetei succesului în ziua de azi. Ceva atât de mediocru și banal încât să poată fi înțeles de toată lumea. Ceva la care, când te uiți, primul tău gând să fie: "puteam și eu să fac chestia asta". De aia și apar jdemii de clone, pentru că, chiar poate oricine să facă chestia aia.

Exact asta se caută și pe internet. Oamenii nu vor conținut care să-i eclipseze. Dacă ești prea filozofic se complexează și îi pierzi. Dacă ești prea hazliu nu sunt obișnuiți cu umorul tău și dacă ești prea artistic nu înțeleg nimic. Publicul vrea ceva la care să plescăie din limbă satisfăcut "Oau. Puteam și eu să fac chestia asta. Omul ăsta e la fel de mediocru ca și mine. Îmi place de mine, deci, evident, îmi place și de el. E un fel de eu care scrie chestii, nu numa le gåndește. BRAVO BĂ". Dacă gluma ta e de râs, nu e bună de net. Trebuie doar să zâmbești. Dacă filozofia e mai complexă decât "viața e grea/ nimeni nu mai are timp/ relațiile cu oamenii sunt complicate" ține-o pentru tine șopenhauăr că nu ți-o citește nimeni. Arta trebuie să fie fix numa bună de un ziar al școlii și părerile tale cât mai comune. Nu mă credeți? Intrați pe primele 20 de bloguri din Ro. Mediocritatea profundă e rețeta succesului.

Și când ești mediocru, urât și șomer, singurul lucru care te mai poate satisface e 1000 de unici pe zi. Te simți om. De, în căpuțul tău de "scriitor" încolțește gândul că popularitatea și banalitatea intelectuală se exclud reciproc. Ce, numiți voi un idiot faimos! Păi ce există? (ăia din prima bancă care spun Becali, Bono și Britney Spears, ciocu mic să nu spargeți coconul de autosuficiență a formatoriolor de opinie internautică).

Am fost la un rahat de petrecere bloggeristica, cica blog & roll. Stealth, evident, să nu mă asocieze lumea cu asemenea ocupații penibile. Știu, nu dă bine să repeți ce ai zis într-un paragraf anterior, dar adunătură mai jalnică de șomer urâți n-am văzut în viața mea. Aveau niște meclane îndoite de parcă tastau cu dinții. Și toți se pozau între ei, să maltrateze săracele obiective cu fățăuri inestetice. Mint, nu erau toți șomeri, mai erau și ratați care nici măcar n-au terminat o școală, de cretini ce sunt, dar care se integrează perfect in blogosferă. Ca să vezi standarde. Și toți își dădeau importanțâ și răgeau la karaoke, imuni la ceva ce eu numesc "simțul penibilului"

Noah, mă întorc iar la cum să fii fabulos pe internet, dar fac o mică paranteză lipsită de glumă. Dacă scoți bani din blogging sau dorești să ajungi pe viitor să o faci, îți doresc să mori încet și canceros. Ești scursura omenirii, promotorul mediocrității în care ne scufundăm încet încet cu toții și meriți o moarte dureroasă. Acum o să zici: "dar eu nu-s mediocru". Ia pula. Dacă ești citit mult, sigur ești mediocru. Dacă nu ești încă, o să fii. Pentru că altfel nu o să fii faimos. Așa că, preventiv, dacă aspiri la 5000 unici și reclame la chiloți pe fundal din care să îți vină banu', ia pula de pe acuma. Aspiră din pula mea până ți se înfundă traheea.

Evident, există și alte moduri jalnice de a ajunge un ratat cu bucile în forma scaunului care dă refresh la 5 min să vadă ce părere au alții despre părerea lui.

Trebuie să îți lipsească simțul penibilului și să te degradezi în orice mod pentru a atrage atenția. Minți, mănånci rahat, aberezi în numele publicului, povestești lucruri penibile din viața ta, pui poze cum sugeai cariciul, orice, numa să te bage lumea în seamă (vedeți blogurile fake de curvă, care atrag mii pe zi).

Poți să îți dezvolți și veleități anale. Te cerți pe net cu oameni cu care de fapt nu ai nimic și îi strângi de mână romantic în viața reală. Conflictul dă bine pe net, așa că dacă muști cur complet de dragul gustului te vede lumea și comentează. Sau poți să lingi curul celor mai faimoși decât tine, poate îți mai aruncă o bucată de trafic, satisfăcuți de cum le scârțâie anusul a curățenie.

Însă orice variantă alegi, trebuie să fii perseverent. Depersonalizat, netul e predispus la băgat în seamă, că nu prea sunt repercusiuni. Dacă în viața reală calci o cordită proastă pe bombeu, tot ea își cere scuze. Pe net, aceiași cordită proastă va face crize de istericale cu spume la gură și porcăieli dacă părerea ta nu coincide cu a ei, complet mulțumită că nu poate să-și ia un pumn în gât. Asta e. Toți avem nevoia de conflict, doar că unii îs mai jalnici și nu prea și-l permit în viața reală. Compensează pe net. Nu. Eu nu. Doar că îmi place așa de mult încât nu îmi ajunge de nicăieri.


Spor la trafic.

miercuri, 5 noiembrie 2008

vanatoru'

Ete ce am facut io azi.
Da. E hazliu. Nu. Nu va spun cu ce ocazie.
Da. Mi-e lene sa scriu ceva pe bune si pun o poza, ca ultimii fraieri.

luni, 3 noiembrie 2008

Fantezii gay cu Springtime

Sunt un tip foarte hetero, de soiul meu. Dar, ca absolut orice tip de pe lumea asta, din când in când mă mai taie nevoia de a simți adânc în gât o pulă nespălată. Și cum pot să fac să simt gustul unei puli nespălate fără să fiu gay?

Foarte simplu. Mă duc la Spring Time. Este singurul loc din univers unde poți cumpăra ceva ce arată a mâncare și, când o arunci pe papilele gustative să ai distinctul sentiment că tocmai ești futut în gură de o pulă vârtoasa. Care este secretul acestor magicieni culinari? Oare vine din lumea arabă, la fel ca și patronii infecți? Cum pot ei face lucruri aparent inocente la prima vedere să aibă gust de pulă? Care este explicația acestui paradox? Văd șaormă, bag în gură șaormă și senzațional simt cum plescăi pe limbă ditamai mădularul transpirat.

Oricum, în numele meu și a tuturor bărbaților hetero care vor să simtă pulan în gâtej fără să fie gay, vă mulțumim că existați!

Mâncarea de la Springtime: cea mai apropiată de pulă chestie din univers care nu e pulă.

Erectoral, din nou

sâmbătă, 1 noiembrie 2008

Clabă tristă

Îmi plac cluburile de fiţe. Bamboo, Fratelli, Bellagio, Turabo, Pat, Gaia, şi alte bodegi dichisite. Ies în evidenţă ca un căcat pe cearşafuri de mătase. În sensul pozitiv al cuvântului. Şi mă simt bine. Mă simt bine că ştiu că cămaşa de pe mine, din SH a costat cât jumate din berea minimaneliştilor cocliţi, cu haine mulate şi freză de cur în bătaia vântului. Mă face să mă simt superior lor.

Asta şi faptul că sunt nişte căcaţi cu ochi. Şi că, chit că au mai mulţi bani in buzunar, unu la mână, mă piş pe banii lor că pe mine nu mă ating cu nimic chestiile materiale, şi doi la mână, spre diferenţă de majoritatea dintre ei, am toţi dinţii în gură, de la mama lor, în pofida mulţilor pumni în gură pe care mi i-am licitat de-a lungul anilor, şi care de câteva ori chiar mi i-au făcut să se clatine. Îi am acolo, fără carii, şi cel mai important, fără stratul de rahat social cu care sunt acoperiţi grosolan ai lor.

Just. Nu îmi place muzica aia oligofrenă, de tren cu roţile pătrate care alunecă prin visul unui robot, dar îmi face coaiele să vibreze într-un mod plăcut. Şi faptul că ei dau două milioane jumate pe o sticlă de jagermeister şi eu o beau moca, îndoită cu cappy, într-un coctail pe care io personal îl denumesc “urină strepezită”, mă umple de satisfacţie. A, şi fut şi o rasă superioară de femei, cu care poţi avea o conversaţie şi în condiţii în care basul penal “ îîîîîî tssssss îîîîîî tssss “ din hausul ăla mai retard decât orice manea nu îi acoperă vocea. Marş bă spuma societăţii. Nu ştiam că daca freci smegma mult face clăbuci.

A, fac o scurtă paranteză, că tot e helăwinu. Dacă aveţi impresia că halloweenu la români e o idee bună, să vă fut în ureche cu picameru. N-ai ce sărbători, sărbătoreşte ceva dacic: aruncatu’ în suliţe. Scăpăm şi noi de un cretin, şi genomul uman de genele tale nedemne de procreere. Şi dacă mai văd o proastă care s-a gândit să-şi ia o rochie neagră şi să-şi pună un con în cap şi să zică că s-a costumat în vrăjitoare, să moară Vespassian dacă nu mi-o scot şi o alerg sa mă piş pe ea. Io măcar am avut inspiraţie. Mi-am tras un tricoi cu mânecă lungă decolorat, lălâu şi verde, o cămeşă de armată germana peste, boţită că cine dracu’ calcă doar nu-s tâmpit, blugi şi sconcşii în picioare. A, şi privirea sticloasă. M-am costumat în Radu: omul cu un viitor tulbure. Să mor de nu-s original 365 de zile pe an. Şi în anii bisecţi şi mai şi.

În seara asta vroiam să-l fut pe Bugs Bunny. Pe bune. Da ‘era o ea. Eram în Pat. Pe mese dansau nişte tipe în lenjerie, dichisite foc, date cu sclipici şi cu fond de ten pe coşurile de pe cur. Să mor de mi se ridica, chit că îşi plimba una bucile aşa de aproape de faţa mea că dacă-i trăgeam o flegmă bine plasată, îi intra în cur mai adânc decât orice pulă semiflască de coclete chel de bani şi burtă gata pe care a simţit-o în viaţa ei la mizerie. Oricum, neinteresantă tipa. În schimb era una într-un costum de Bugs Bunny, pe care aş fi futut-o în diagonală. Copilul din mine era confuz. Ete-l pe Bugs, acolo, sub care se ghicesc nişte forme faine, trăgând din ţigară şi din alcool, şi dând din cur. Şi modu’ cum capu’ de iepure stătea glugit pe spate, parcă uitându-se la mine cum încerc să ghicesc curul prin costumul lălâu era şi mai mişto. Nu o dau în furry-isme, da’ i-aş fi dat-o sub coadă cu sete, să ma doară coaiele de la balansul dezinvolt. O fi fost scurt circuitul cauzat de conflictul între imaginea de epure inocent la care mă râdeam când eram mic şi gagică mişto care dansa inocent şi porno în acelaş timp. Nuj, era o combinaţie de-mi venea să o forez până în uter. Ştiu. Sunt un romantic incurabil. Da pe bune, i-aş fi dat-o atât de adânc încât să mă smeclesc până la genunchi. Mi-aş fi pocnit coaiele în ea până la stafidire, cu o sete de să fac febră musculară în lobii urechilor. Just, eram şi sub influenţa alcoolului, da’ i-aş fi tras un porno transcedental de să fac scorburi pe pulă. Eram înconjurat de muieri în chiloţi şi vroiam să futez un iepure.

Pula mea.....

joi, 30 octombrie 2008

Circulară Organizaţia Anarhistă de pe Raza Municipiului Bucureşti şi Sectorului Agricol Ilfov Momentan Devenit Judeţ, filiala sector 3, 28 Oct. 2008

Subsemnatul Eusebiu “Moarte-n flăcări” Ilarian consemnează.

18.25: Dani "Un kil de durere" Popescu, care trebuia să facă prezența, chiulește. Iar. Nea Vasile măturătorul, zis și "3 coaie" care tehnic nu e din organizație dar dacă tot mătură pe aici am zis să-i punem o poreclă și chiar are 3 coaie a zis că o fute pe mă-sa. Ceea ce e irelevant, toată lumea știe că o Nea Vasile chiar o fute pe mă-sa. Probabil de aia nici nu mai vine la ședințe, că țipă Nea Vasile la el "bă, a dormit destul mă-ta aznoapte, că diseară vin să o fut și să știu dacă mai are vlagă-n bască!"

18:30: Şedinţa a fost deschisă tradiţional de Iniţiatul rang I Marcu Ştefănici, zis şi “Violatoru de cranii”, prin tradiţionalul urinat pe o cruce, o bancontă de 100 de mii şi o bască de poliţist. Neofitul Grigore Avramescu, zis şi “Scalpatorul de cadavre in putrefacţie cu un cutit ruginit” a deschis o petitie precum că acest ritual degajă un miros insalubru în camera de şedinţe, secundată de Orlando Iordache zis şi “Brutalizatorul” care a ţinut să se consemneze că Grigore Avramescu, zis şi “Scalpatorul de cadavre in putrefacţie cu un cutit ruginit” are o poreclă prea lungă şi de tot rahatul. După lungi dezbateri, şi un vot liber, s-a ajuns la concluzia că basca de poliţist trebuie aruncată, că se îmbibă şi pute, şi că simbolismul se păstrează şi cu celelalte două.

19:00 Dorian Lupulică zis şi “Maniaco-depresivul”, trezorierul OARMBSAIMDJ sector3 a zis că nu mai avem destui bani anul ăsta pentru picnicul anual al OARMBSAIMDJ pentru că nimeni nu vrea să dea bani la trezorerie că cică nu e anarhist, şi că anul trecut oricum nu a fost chiar picnic că de toţi banii s-a luat motorină să se dea foc la chestii. Şi motorina nici măcar nu arde aşa de mişto. Şi plus, lui nici măcar nu îi pasă, că oricum nu îi place. Cică picnicurile îs nașpa oricum și nimic nu are sens.

20:30 Cenaclul de poezii anarhiste despre cum sistemul organizat e nașpa a fost întrerupt de Marcu "Violatoru de cranii" care a zis că se plictisește și a luat suta de mii de jos, a scuturat-o de urină și s-a dus să-și ia bere. În cazul ăsta a rămas numa crucea, și Nea Vasile a zis că e urât așa, să te piși numa pe o cruce, că zice lumea că ești satanist. Adrian Safta, zis și "Necroblasfemie" a zis că pe el nu-l deranjează să creadă lumea că suntem sataniști că el oricum e satanist și că s-a băgat în organizația anarhistă doar din cauză că nu era nici o organizație satanistă dar oricum era mai jos pe lista lui de priorități. Orlando "Brutalizatorul" i-a zis că are o atitudine de tot rahatul, și să ia crucea și să se care să facă ce vrea mușchii lui cu ea da să nu-l mai prindă pe la sediu.

Și așa am rămas doar cu 17 membri și fără o tradiție veche. 18 cu Nea Vasile.

marți, 28 octombrie 2008

Mic ghid de înţeles femeile. Ep. 2.1. Mod de gândire

Deci am stabilit cum arată o femeie. Deja nu mai riscaţi să îi băgaţi mâna în chiloţi şi să daţi de o pereche de coaie. Să trecem la gândire. A. Dar întâi am să pun un cântecel romantic la început, să distrag atenţia tipelor de la ce chestii crunt misogine o sa zic, şi să rămână în minte cu o impresie călduţă şi plăcută despre mine. Dar să începem.



Voltaire - dead girls


Gândirea feminină se bazează pe un singur lucru. Ura mai mult sau mai puţin conştientă faţă de bărbaţi. De unde şi de ce această ură? Păi de când se pişa prima femeie lângă primul bărbat, şi se uita în sus la el cât de degajat face opturi în ţărână pe când ea trebuia să stea chircită pe vine. Şi aici a intervenit pizma. Şi cu ciudă profundă în vocea interioară femeia se gândi: “Uite-l ce fericit e că se pişă din picioare! Se crede atât de şmecher. Da’ las, că îmi dedic io existenţa să o fac pe a lui mizerabilă! Să vedem cine e mai şmecher la urmă. Dar cum? Cum să îl fac io să chelească de nervi şi să bea până pune burtă şi să se care la vânătoare şi muncă numai ca să aiba un moment de linişte sufletească şi să moară cu 5 ani înaintea mea mulţumit că nu mai trebuie să se chinuie? AHA! Bărbatul este o fiinţă bazată pe logică şi deducţie. În acest caz, absolut tot ce fac, gândesc şi zic trebuie să fie atât de lipsit de logică şi continuitate încât el să moara puţin pe dinăuntru mereu când intră în contact cu mine!” Între timp, el se pişa în continuare, fericit, reglând bolta din muşchii fesieri. Dacă ar fi avut pic de instinct ar fi simţit damnarea inevitabilă şi ar fi gândit “ Cîcat!” . Dar noi, bărbaţii nu prea avem instinct.

Deci am stabilit că gândirea feminină nu are logică, sens şi structură. Nu poate fi analizată ca un tot unitar. Ca un sistem. E o încâlcitură din care putem doar vedea crâmpeie de truisme general valabile, absurde şi exploatabile. Aşa că nici acest text nu o să aibă o structură. Doar o să arunc idei aleator şi o să le explic.

Femeilor le e frică de ce simt că au nevoie. O să mă întrebaţi: “Omniradule, cum vine asta?”. Sincer. Habar n-am. E ca şi cum mi-ar fi frică mie de bere. Dar e adevărat. O femeie când o să simtă că ceva ar putea să îi provoace plăcere, o să fugă în direcţia opusă, sperând ca acel lucru să o urmărească şi să o convingă. Ok. E prăjitura bună, dar EA merită să o mănânc? Nu vreau ca prăjitura să se simtă cumva avantajată de glorioasa oportunitate de a fi digerată de mine.

Absolut orice propui unei femei, va răspunde cu “NU”. Iniţial. Ele au impresia că dă bine. Mie îmi vine să le dau un cap în gură. Lor li se pare că, chit că ideea e tentantă, dacă nu munceşti destul cu puterea de convingere, NU MERITĂ PRĂJITURA să fie mâncată. De aceea e o mare tâmpenie să negociezi cu ele. Ele nu au nevoie de o democraţie. Ci de o dictatură luminată. Gen, să le spui ce trebuie să facă şi de ce au nevoie, autoritar, frumos şi calm. Dacă ai coaiele destul de mari şi limba destul de ascuţită, vor face cum zici tu. Problema vine la partea cu “luminată”. Atâta timp cât deciziile tale unilaterale dau rezultate bune, nu o va deranja că o controlezi, dar dacă o dai în bară, ai pus-o de o revoluţie.

Ele simt nevoia de a discuta despre chestii. Masculin acea nevoie nu există. Noi ne sunăm între noi doar că avem o problemă sau că vrem să ieşim la o bere. Atât. Imaginează-ţi dialogul următor.

- Bă, m-a sunat Gogu ieri
- Ce mă, iar are nevoie de bani ?
- Nu
- S-a certat cu nijte mârlani şi are nevoie de spate?
- Nu.
- Cum bă, nu avea nevoie de nimic?
- Nu.
-Pai şi atunci, ce? Te-a sunat să ieşiţi la o bere?
- Nici.
- Bă, pe bune acuma. E homo?
- Clar.

Bărbaţii nu vorbesc despre chestii decât dacă caută soluţii. De aceea noi facem o mare greşeală. Credem că femeile sunt ca noi, şi vor soluţii. Pe când ele vor doar să fie ascultate şi empatie. De aia când o tipă îţi zice “Băi, s-a luat unu de mine azi la şcoală, mi-a zis că-s proastă”, primul instinct îţi spune: ea are problemă, eu am soluţie! “Vrei să mă duc să îl calc pe muie?” EI BINE, NU! Ea nu vrea asta. Vrea să zici: “Înţeleg cum te-ai simţit. Te-a umilit în faţa prietenilor. Cred că e greu. Sper să îţi treacă. Îmi pare rău”. Da. E aiurea, n-are sens şi e stupid, dar asta vrea să audă. Oferi soluţii şi ţi-o iei în gură. Oferi un umăr de sprijin şi o dai în gură.


La orice decizie, femeile vor avea nevoie de “timp să se gândească”. Ceea ce e un lucru FOARTE rău. Nu trebuie lăsate. Normal, voi o să ziceţi “Radiantule, dar eu cand mă gândesc încep să analizez logic şi să lalalal.... “NU, NU E AŞA! E femeie! Nu va analiza nimic logic, ci doar va sări din decizie în decizie, fără noimă si sens, până o va durea capul şi va asocia acea durere de cap cu ăla care a pus-o pe gânduri şi va lua decizia cea mai naşpa pentru ăla. Aşa că repetaţi după mine: “ De ce să te gândeşti? Fă ce îţi spune instinctul!”. Dacă o laşi să se gândească ţi-o iei în freză. Gânditul e un lucru RĂU! Toate deciziile şi ideile proaste pe care o femeie poate să le aiba încep cu: “Ştii, mă gândeam şi...” Aici e punctul în care legi un prelungitor de grindă, faci un laţ în jurul gâtului, şi îi zici. “Desigur femeie, continuă”. Niciodată nu vine o idee bună din gândit. Dacă te aştepţi să zică “ Ştii, mă gândeam şi ... te iubesc/ ai dreptate/ e prea devreme să ne mutăm împreună/ mama mea chiar e o curvă/ fostul prieten e chiar un cretin şi tu eşti de 10 ori mai bun decât el/ etc” atunci, amice, eşti idiot.

Mai e, mai e căcălău. Continuăm cât mai curând.

joi, 23 octombrie 2008

Telefonul ascultatorului.

Mda. nu am timp să mai fac un text deocamdată. E saptamână grea la şaormeria la care lucrez io. Pe lângă faptul că e mult de muncă, m-au pus şi să fac şi kebapii tot io, deşi nu prea mă pricep la kebapi şi ma doare mâinile. Şi cică pun şi prea multă maioneză.

Oricum. Până când o să am mai mult timp, secţiunea întrebări şi răspunsuri:

Voi daţi o întrebare în comment legată de absolut orice, viaţă, univers şi restu’ chestiilor, şi eu, ca omniscient vă răspund, editând acest text. Dacă nu, puteţi să vă scobiţi în nas aiurea până oi avea timp să-mi scot ketchupu’ de sub unghii si să scriu.

------------------------------------

Î:Ce mai faci?(in afara de scuipatul in kebapul clientului, ca doar de acolo maioneza)
R: Ete n-am dormit de 2 zile, literalmente, fara figuri de stil si acu’ is in faza de fericire violentă. Mai exact aştept să mă calce unu pe nervi să îmi scot un şiret de la bocanc şi să îl strâng de gât cu el. Sau să-i fac o cravată cubaneză cu desfăcătorul de conserve de la briceag. Din păcate nu prea mai am şanse că mă prăbuşesc, în final, în pat pentru câteva ore.

Î: Da' norii cand se duc, un' se duc?
R: Habar n-am. Io nu mă uit în sus. E mai cul să te uiţi aşa, spre pământ şi în faţă şi din când în când să ridici privirea spre ochii cuiva, cu arcuirea aia din sprâncene care să sugereze fin un “ce bă, vrei un pumn în gât?”

Î: 42?
R: Da, atât o am.

Î: Întrebare retorica: ce preferinte aveti la saormarie, o grasa inteligenta sau o bucata de carne slaba da proasta?
R: Personal, prefer una slaba şi inteligentă, vorba lu’ bunică-miu, decât urât şi prost, mai bine frumos şi deştept. Dar fiind întrebare retorică, nu răspund.

Î: De ce?
R: Ştii tu.

Şi acuma calupu’ curioasei:
Î: cum il va chema pe primul meu copil ?
R: Specimen #4257

Î: cate grase a mancat hamlet
R: Cred că destule. Pare genul unsuros pe degete, şi are şi veleităţi de Ahab.

Î: Poti fi SIGUR ca mori daca te otravesti, inghiti o grenada, iti dai foc, dupa care te arunci in gol de pe inter? (asta chiar ma-ntereseaza, serios)
R: Nu mai simplu mă rogi pe mine frumos? Nu de alta, dar oamenii au instinctul ăla să se răzgândească în ultimul moment. Plus, nu dai bani pe nimic, imi aduc propriile instrumente.

Î: de ce-a divortat Raduleasca de 3 ori (si de ce s-a insurat cineva cu ea de 3 ori) ?
R: Că e curvă de lux. Curvele de lux mereu îşi găsesc fraieri. Şi acuma e MILF. Deşi în 4 ani dacă nu îşi găseşte ceva permanent a ieşit din ecuaţie.

Î: ce-a fost mai-nainte, blogu' sau shaormeria ?
R: Cam în acelaşi timp. Şaormele le fac cum vrea clientu’. Simţeam nevoia să rulez ceva cum mă taie capu’.

Î: ce-ai prefera sa fii, gay sau zoso?
R: gay. se vede că eşti gay doar când te fuţi în cur, şi poate să-ţi şi placă sau celor din jur. Zoso e zoso tot timpu’ din păcate pentru el.

Î: mai doresti sa scrii in blog sau ai de gand sa te stergi la cur si sa abandonezi proiectu asta?
R: Gogule, după cum ai opserva, dacă ai căsca pleoapa, io am saptamâni mai active, şi unele mai fără conţinut. După cum mă taie, am timp, chef, etc. Nu am să scriu niciodată ceva din datorie, de dragu’ de a face hituri sau alte prostii de genu’ Când am o idee pe care vreau să o exprim, o exprim. Când nu, fac altceva. Oricum prostiile de aici îs puse frumos la dosar şi combinate cu alte ocazii.

-----------------------------

Î: radule, ce face vantul cand nu sufla?
R: Face ce fac şi io când văd că nu-mi iese cu vorba bună. Bate.

Î: porţi bocanci constant?
R: Doar şase luni pe an. Şi în timp ce fut. Pentru stabilitate.

Î: Who's youre daddy?
R: Superfly

Î: Radule, ce are toata lumea cu puttycat? si care-i problema ei?
R: Cred că e unu’ singur care îşi tot schimbă numele, deci nu e prea multă lume. Probleme, eh, probleme avem toţi. Nu pot să zic. Confidenţialitatea psiholog-pacient.

Î: 1. de ce nu e nimic in gauri?
R: Unele găuri au chestii în ele. Dar dacă nu ar avea posibilitatea de a fi cavităţi goale, n-ar mai fi găuri.

Î: 2. unde se duc mustele iarna?
R: Păi se ascund prin crăpături. Aşa e iarna. Ţânţari mai sunt, da’ muşti pula.

Î: cate cuaie ai? dar testicole?
R: Două. Dar sunt omnicoaie. Adicătelea sunt omniprezente în universul cunoscut atât în spaţiu cât şi în timp. Oriunde şi oricând.
---------------------------

Î: Care e melodia ta preferată?
R: Strapping young lad - bring on the young


Î: Daca ai fi nevoit sa futi una dintre rimmuna si puttycat, pe cine ai fute?
R: Hah. Are un raspuns hazliu întrebarea asta, doar că prefer să råd numa io.


Î: de ce stau casele afara?
R: Sunt prea mari să încapă înăuntru

Î: Unde salasluieste squirtul?
R: Nu cred în mos craciun, squirt și atomi. E fake. Ca si orgasmul la femei.

Î: Unde lucrezi de fapt?
R: Ehe. Bună întrebare. Într-un loc cu care prefer să nu fie asociat blogu' ăsta. Dar nu e secret de stat. Dacă bagi nasu' puțin o să te prinzi.

Î: cat ficat intra la un pate antefrig?
R: Cåt negru sub unghie

Î: Cine-a pus cårciuma-n drum ?
R: Nu se știe, dar ăla n-a fost om nebun.

Î: cum se numește spațiul dintre dinții unui pieptăn?
R: Arăt a genul de om care se piaptănă ? Să fim serioși



Hai că promit că în curând mă întorc la scris full time pe aici. O zi, maxim doua.

-------------------------------------------

I: te-am vazut odata pe strada si nu ai fata nici de bataus nici de anarhist. si-atunci, de unde aceste coaie mari si virtuale?
R: Clar nu eram eu. Doar cineva care seamana cu o varianta soft de mine

I: daca statu' ar fi condus de-un poponar, te-ai fute in cur?:D
R: Te-as fute in cur si cu base la putere, zi-mi cand si unde si ce margarina preferi

I: What is the purpose of meaning?
R: da

luni, 20 octombrie 2008

Să lăsăm loc de imaginaţie

Am o săptămână de când nu am mai mai scris pe aici. Probabil v-aţi gândit: “hei, e ok, mai are nevoie şi omul de o pauză din când în când, mai rămâne fără inspiraţie”.

Nah. Eu nu rămân fără inspiraţie. Pur şi simplu nu am avut chef. De ce? Păi simplu. Că vă dispreţuiesc. Probabil vă gândiţi acuma “ha ha, trebuie să urmeze gluma”. Nu. Nu e nici o glumă. Cum vine asta? Păi simplu. Sunteţi naşpa. Acuma o să vă gândiţi: “ nah, de unde ştie el că-s naşpa? Nici nu mă cunoaşte. Vorbeşte aiurea, trebuie să urmeze gluma”. Nu. E doar o opinie educată. Just, nu te cunosc, dar e posibilitatea foarte ridicată să fii ultimul excrement plictisitor uman. De fapt e un test simplu ca să îţi dai seama daca eşti o bilă uscată şi plictisitoare de fecale: Eşti eu? Nu. Rămâne cealaltă opţiune.

Cele de mai sus fiind zise, e amuzant cum daţi refreş în fiecare zi după doza de umor neconvenţional, chit că nu vine

(... aici mai era un paragraf foarte explicit pe care l-am tăiat pentru că e mult mai hazliu să vă imaginaţi ce bolnăviciuni aş fi putut să scriu. am lăsat doar sfârşitul)


...partea gentilă a unui cuţit. Pentru că am imaginaţie şi voi nu. Mă face asta mai bun decât voi? Evident. Dar dacă tot aţi apucat să vedeţi că am scris ceva nou şi v-aţi dat pantalonii jos, hai să fac şi vreo două glume fine.


Wikipedia este, la fel ca şi mecla voastră, apogeul declinului uman, doar că intelectual, nu estetic. Teoretic este vârful piramidei de cunoştinţe umane. Practic este locul unde poţi să afli mai multe despre personajele din Pokemon decât despre al doilea război mondial. No acu câteva zile îi explicam unei tipe ce e ala bukkake, pentru că sunt genul de om care ţine la educarea maselor. Şi am dat un link la wikipedia, să fiu exhaustiv. Aparent, wikipediştii sunt mai exhaustivi decât e omeneşte necesar. Pentru ei nu a fost de ajuns să explice că e actul dubios sexual japonez în care un grup de bărbaţi se adună în jurul unei femei şi fac o labă pe faţa ei încăpătoare de sloboz. Userul seedfeeder s-a gândit: “Hmm, oare cuvintele sunt de ajuns? Oare prin simpla descriere un grup de barbaţi lăbându-se pe mecla unei tipe, am creat o imagine destul de clară? Ce mă fac eu, ca ultimul retardat ce sunt, scursura băloasă a societăţii, dacă se înţelege greşit? Ştiu! am să DESENEZ un grup de bărbaţi storcând carasul cu barbă pe tenul unei donşoare, ca să se înţeleagă PERFECT.

Băi gogule, aveam nevoie de desen? Eşti tâmpit? Dacă spui că Gokkun (din linku de la celalalt articol, doar n-am cautat) e când o tipă bea un pahar mare de sloboz, crezi că eu nu aş putea să îmi imaginez, cu mintea mea limitată cum arată o tipă care bea sloboz? Trebuie să desenezi o tipă cu un pahar mare de sloboz în mână ca să înţeleg ideea? E un concept atât de alunecos încât minţii mele îi trebuie un suport grafic ca să-l înţeleagă în totalitate? Dute-n pula mea de cretin ba seedfeeder.


Şi în final, articolul despre smegmă de pe aceiaşi wikipedia. Nu sunt genul greţos. Poţi să îmi zici şi să îmi arăţi orice. Am rămas neimpresionat de goatse, tubgirl, harlequin baby, 2girls1cup, cakefarts, lemon party şi multe, multe alte dubioşenii de pe net, dar când văd poza aia de la articolul despre smegmă, literalmente simt cum îmi zvâcneşte stomacul, încercând să proiecteze nişte vomă pe ecran şi să acopere scârboşenia aia.

Brutal. Wikipedia e o idee bună. Păcat că e pusă în practică de idioţi bolnavi. Ar trebui să fie un test ceva, pe care cand il pici sa iti spună: “îmi pare rău, sunteţi prea deviat sexual să aveţi dreptul să editaţi wikipedia. suntem convinşi că aveţi intenţii bune, dar publicul general nu este interesat de un articol despre cele mai bune lubrifiante naturale pentru futut găini. Încercaţi în altă parte. Sau mai bine alergaţi cu gâtul spre obiecte ascuţite. Vă mulţumim anticipat.”

Uneori, şi părerea asta îmi este întărită şi de căutările de pe google care dau spre saitu ăsta, ei bine uneori am impresia că sunt ultimul om fără fetişuri bizare de pe planetă. Că sunt singurul care nu vrea să vadă ţâţe de babe la plajă, să facă labă între doi câini, să dea muie la un urangutan, să vadă filme porno cu femei păroase, sau să-şi introducă animale mici în rect. Nu inventez rahaturile ăstea. Chiar ăştia sunt oamenii cu care împărţiţi internetul. Care par normali la prima vedere. Şefi, colegi, rude, prieteni. Toţi zâmbesc mediu la voi şi când ajung acasă şi-o scot şi caută bolnăviciuni pe net.

Cred că sunt cel mai mare pervers sexual. Printre ultimii oameni care vor doar să fută femei normale. Preferabil după ce le cunoasc cât de cât. Şi nu mereu, doar când au chef. Cea mai mare anomalie sexuală a secolului 21. Nu vreau să mă îmbrac în costum de zebră şi să mă cac pe o masă de sticlă în timp ce ling un cactus cu globii oculari. Împuşcaţi-mă.

Dacă nu pe mine, pe ei. Io-s mai puţini totuşi.

duminică, 12 octombrie 2008

Mic ghid de înţeles femeile. Ep. 1. Fizic.

Dacă citeşti acest site, (pentru că nu vreau să-i zic blog, e doar un loc unde eu scriu chestii, urasc bloggării cu pasiune arzândă de la cel mai mare în jos), e o posibilitate de cam 90% să fii mascul, pentru că femeile fug de cuvântul pulă de parcă ar putea să le fută. No, dacă eşti mascul şi o freci anonim pe net, e o posibilitate de cam 90% să nu ai habar cu ce se mănâncă o femeie (cu mâna).

Ei bine, bucurie pe voi. În calitate de expert profund în femei, semicentaur (de la brâu în sus) omniscient şi în genere P.I.M.P am să vă învăţ io tot ce trebuie să ştiţi despre femei. Să nu credeţi că e un subiect banal, de epuizat într-un articol de o pagină juma. E de epuizat în cam 3 articole de genul. Îmi trebuie peste 4 pagini ca să scriu tot ce se ştie despre femei. Da, spre diferenţă de voi, săracilor, eu ÎNŢELEG FEMEILE. Mă sperie profund ce înţeleg, dar asta e partea a doua.

Dar să începem cu prima parte:

FEMEIA DIN PUNCT DE VEDERE FIZIC

Per total, fizicul unei femei calitativ superioare este plăcut estetic si te face să te bucuri în pantaloni. Cu toate acestea, la o analiză la rece, se observă largi defecte arhitecturale. Corpul nu este robust, ci mai degrabă fragil, cu o parte mai subţire la mijloc şi părţi mai bombate jos, în zona posterioară şi ceva mai sus în zona ţâţiferă. Aceasta le dă un aspect uşor de rupt. La prima vedere le poţi pune pe genunchi şi pocni ca pe o surcea în două de la mijloc. Vă spun din experienţă, e mai greu decât pare. Fizic sunt ceva mai puţin înzestrate decât bărbaţii. Nu pot să ridice la fel de mult, nu pot să sară la fel de departe, nu pot alerga la fel de repede şi nici să tragă băşini la fel de răsunătoare. Aceste dezavantaje o fac ideală ca pion de sacrificiu într-o invazie zombie, dându-ţi timp ţie să alergi, să sari, să ridici chestii şi să te caci pe tine cât ea, fiind mai inceată este devorată de morţii vii. Nu vă lăsaţi păcăliţi de ochii lor mari şi inocenţi. Cu ei vă vor hipnotiza să faceţi idioţenii, cum ar fi să încercaţi să opriţi masa de cadavre umblătoare cât să poată şi ea să se salveze şi să muriţi ca fraierii în încercare. De aceea când o femeie se uită insistent spre voi, trebuie pocnită repede peste ochi, să nu apuce să-şi facă magiile.

Ca tipologii fizice neplăcute, amintim tipul scândură şi piramida de carne, două creaturi care trebuiesc evitate. Ideal trebuie să aibă curbe, dar nu falduri. Să se vadă câteva oase, dar nu toate. Ţine puţin şi de gust. Unora le plac şi ălea slăbănoage de tip “Fashion TV”, cărora le şuieră vântul printre picioare când stau cu ele lipite unu’ de altu. Mie nu. De ce, o să întrebaţi ? Simplu. Sunt destul de slab şi eu, şi se aude un zgomot din categoria “zdrang zdrang” când ard o slabă.

Primele două chestii pe care le observăm la o femeie sunt ţâţele şi bucile. Patru chestii. Ordinea este pur preferenţială. Eu, spre exemplu încep cu bucile în viaţă, şi aşa şi aici.

Bucile sunt nişte depozite adipoase dorsale de care este foarte plăcut să-ţi baţi pla. Spre diferenţă de alte chestii pe care le au femeile, sunt utile. Mai exact in vremuri grele, corpul se menţine cu energia stocată acolo. De accea când eşuezi cu o femeie pe o insulă pustie, trebuie să o omori cât mai ai puteri. Va rămâne fără vlagă după tine, şi ultimul lucru pe care o să-l vezi e pe ea cu o piatră în mână cum îţi sparge capul ca să te canibalizeze şi să supravieţuiască sugându-ţi măduva. De aceea trebuie să o faci tu primul. Nu rămâne impresionat de privirea ei mare şi drăgăstoasă. Tu vei rămâne fără puteri şi ea te va mânca, pentru că ea are buci adipoase.

Ideal trebuie să fie rotunde ca piersica şi tari. Să fugiţi de variante fake, cum ar fi curu’ pleoştit, curu’ ciolănos de secretară şi curzilla. Cum caii se caută la dinţi, femeile se caută la cur. Un cur sănătos denotă o femeie sănătoasă, cu o personalitate agreabilă. Curul face şi desface destinul unei femei. Este o trăsătură de caracter. Pe cea mai cunoscută matroană din zona Galaţi-Brăila o chema Mariana cur-de-fier. Ca să vedeţi caracteristica principală din care se naşte succesul.

Ţâţele. Ei bine ţâţele nu au nici un sens. Nici o utilitate. Dar aduc ore întregi de bucurii. Poţi să te joci cu ele oricât, să dai mii de bobârnace la sfârcuri şi să nu te plictiseşti. Nimeni nu ştie de ce! E un fel de fericire împachetata estetic în două pungi zglobii şi agăţată pe piept. Nu dă dependenţă, nu îngraşă, nu are efecte negative. Ţâţele sunt hobby-ul perfect! La formă, contează la fel rotunzimea şi fermitatea. Mărimea mai puţin. Ăia care zic că vor ţâţe imense au coaiele foarte mici. Ideale sunt medii, tari şi rotunde. Decât mari şi lăsate, mai bine mici.

Feriţi-vă de ţâţele ca ciorapii, de ălea venoase, de alea morbid asimetrice, ălea de plastic şi de ălea ca un pepene dezumflat. Menţionam 3 sub-categorii naşpa: sfârcurile ovale, ălea păroase, şi ălea cât farfuriuţele de cafea.

După cele două elemente esenţiale care-s patru, se observă faţa, care oricum nu contează aşa de mult, fiind ascunsă sub un strat de machiaj, şi care merge corectată cu o pungă în cap.

Menţionăm părul, care în general e lung şi de care poţi să le apuci când dau să fugă. Ăla din cap. Daca are păr prin alta parte, cum ar fi pe picioare, între buci, pe spate sau pe mărul lui Adam, femeia ori e cam ţărancă, ori nu prea e femeie. Amintim şi varianta feminină a picioarelor care se numeşte craci şi mâinile, care e bine să existe.

Mai au si ovare in care nu le place sa fie lovite cu pumnul.

Cam asta e tot. Mai sunt şi găurile de joacă, dar ălea sunt intuitive. Vă prindeţi singuri.

sâmbătă, 11 octombrie 2008

vineri, 10 octombrie 2008

Senzaţional. Anim’Est, ca absolut orice pe lumea asta, mi-a provocat o combinaţie de furie şi dezgust.

Aş vrea să folosesc mai puţine metafore cu căcat. Să descriu şi altfel de calitate indoielnica. Chiar o să mă strofoc de acum înainte dar, in cazul asta nu merge. Am văzut la Anim’est un calup de scurt metraje româneşti, făcute de distruşii ăia de la UNATC şi UNARTE care altfel nu poate fi descris:

Dacă m-aş fi căcat într-o sită, m-aş fi întors invers şi m-aş fi pişat peste căcat, filtrând pişatul prin căcat, zeama rezultată ar fi avut o valoare INCOMENSURABIL MAI MARE decât toate porcăriile ălea de scurt metraje despre nimic, fără idee, desenate oribil şi lipside de orice urmă de artă.

Nu. Mai trântesc una. Să comparăm arta, la modul general cu un căcat mare şi aburind. Ei, să zicem că, în calitate de artist, vrei să faci un căcat mare şi aburind dar, aşa la început, te mulţumeşti să îi ştergi la cur pe alţii şi să te bucuri că ai şi tu o urmă de artă pe o bucată de hârtie igienică. Dar băieţii ăştia se grăbesc prea tare şi şterg la cur pe altu’ înainte de act, arată la toată lumea o bucată de hârtie igienica cu trei floci antrenaţi de fricţiune şi o dâră de hemoroid simtind ca au atins profunzimea artei cand nici macar nu i-au zgâriat suprafaţa.

Fals băieţi. Fals.
Bun. Terminăm cu scatodelirul.

Filmele se împărţeau în două categorii:
- Ar fi fost relativ hazliu dacă eram grav fumat
- M-ar fi speriat rău dacă eram grav fumat.

Nici măcar nu le-au selectat în aşa fel încât să te bucuri de ele drogat sigur. Artiştii plei.
Măcar m-am dus cu colegu’ Andrei şi am comentat ca nişte mârlani şi am râs (de comentariile noastre, că pe ecran nu era nimic hazliu). Şi dup-aia am văzut un lung metraj “Angels and Idiots” care a fost relativ ok, pentru că am rezonat ceva cu personajul principal care era un mârlan.

Ceea ce m-a adus la concluzia zilei. Unii oameni fac chestii mişto dar, în general nu-s români. Artiştii români sunt prea ocupaţi să-şi miroasă propriile băşini şi să se bată pe spate unu’ pe altu’, profund înglodaţi în coconul lor de autosuficienţă să facă chestii mişto. SAU, SAU, PUR ŞI SIMPLU SUNT IDIOŢI. Toţi submediocrii ajung în domeniul artistic pentru că nu se pricep la absolut nimic practic, deducand brusc ca sunt înzestraţi. Turmă de respiraci pe gură care se cred speciali şi funcţionează pe principiul “dacă faci ceva destul de abstract, automat e profund". NU E BĂ, înţeleg simbolurile, când există, nu m-am născut la mă-ta-n păpuşoi şi n-am copilărit ducând oile la păscut şi futând gâşte. Înţeleg ceva din artă. Îmi dau seama când aţi avut o idee mediocră şi aţi implementat-o atât de prost încât nu se mai vede pentru că sunteţi idioţi şi îmi dau seama şi când nu aţi avut nici o idee şi aţi încercat să ascundeţi asta cu un maldăr de chestii fără sens, poate nu se prinde nimeni, cum ascunde mâţa rahatu’.

Sunteţi proşti bă, UNARTE, UNATC şi de unde dracu’ aţi mai venit. La sapat la canal cu voi.

Dacă intraţi pe pagina festivalului, uitaţi-vă puţin la oaia aia. Se vede după expresia ei de resemnare şocată ca a fost molestată de artişti falşi.

---------------------------------------------------------------------------
Şi dup-aia s-au aprins luminile în sală şi i-am văzut în toată splendoarea glorioasa.

Aţi observat vreo dată că orice om lipsit complet de personalitate, de orice urmă de trasaturi psihice interesante, se îmbracă excentric ca să ascundă acea lipsă cruntă de individualism intern ? Compensează prin aspect ce nu pot scoate pe gură.

Şi pălăriuţe, şi eşarfe, mii de brăţărele, haine în pătrăţele, ochelari cu rama groasă, freze asimetrice, freze în ochi, freze parcă făcute de mine la beţie, gagici cu dreaduri...

Gagici cu dreaduri e mult zis. N-am văzut în viaţa mea o tipă mişto la faţă cu dreaduri. Toate sunt şterse şi băşite, machiate în căcăniu sau deloc, că de, îs hipioate şi salvează balenele nefolosind chimicale si îndoindu-mi mie basonaşele şi conuleţe de pirat cu meclanul lor hidos. Nu merge bă. Daca aş fi vrut să fut ceva cu dreaduri, aş fi futut un Predator. Şi să vă spun io, ca am avut, din idioţenie, dreaduri vreo 2 luni. Îs cele mai insalubre chestii pe care poţi să ţi le faci la in cap. Pe lângă faptul că îţi distrug parul de trebuie ras dup-aia, adună şi mai multe gunoaie decât toate firmele lu’ Prigoană la un loc.

Cât pot să urăsc eşarfele. Înţeleg să porţi la gât ceva când îs minus 20 de grade, sau când vrei să jefuieşti o bancă în vestul sălbatic şi ai nevoie de ceva pe meclă. Dar la 20 de grade cu plus ? Las, că ştiu io! Vâ gândiţi la mine, ghiduşilor, vreţi să îmi uşuraţi munca de a vă spânzura! Veniţi cu materialul gata, sa trebuiască doar să găsesc o cracă. Staţi voi liniştiţi că am tot timpu’ 5 metri de funie în rucsacul ăla urât de tot îl port în spate. N-am nevoie. Sa nu uitam, bărbaţii cu eşarfe = uberpenibil.

Şi atâtea proaste pe metru pătrat, fasolindu-se şi dând ochii peste cap şi vorbind tare în romgleză, să audă lumea că ele e mai cultivate decât sfecla. Nu vedeţi bă că sunteţi atât de poaste că vă ştergeţi la cur invers şi vă umpleţi pizda de căcat ? Artă vă trebuie vouă?

Gata. M-am calmat. Ne vedem la următoru’ festival. Pace.

luni, 6 octombrie 2008

Sunt un tip sensibil

Câteodată, da’ numa câteodată, când cineva vorbeşte cu mine nu am fantezii spontane cu mine devorându-le sufletul în timp ce ei ar urla în agonie. Se întâmplă chiar să îi ascult pe unii şi, abia apoi , după ce le procesez idioţeniile să încep a visa cu ochii deschişi la cum ar fi să devorez suflete.

Îmi dă sângele când mă scobesc în nas prea tare şi mă buşesc lacrimile în timp ce borăsc.

Mi se pare ca Johnny Depp a cântat frumos în Sweeney Todd şi uneori dansez când sunt absurd de beat. Da’ absurd.

Mi-o ţin delicat, cu două degete când mă piş. Uneori fac floricele din jet prin ţărână sau prin zăpadă. Artistic, nu glumă.

Puii de pisică mi se par adorabili. O găleată de pisoiaşi în flăcări m-ar întrista.

Uneori când mă uit la un film romantic şi ei doi se sărută la sfârşit, dându-şi seama de adevăratele lor sentimente, simt o furnicătură emoţională pe vârfu’ plei.

Dacă îmi place tare de o tipă îi trag o palma la cur drept compliment, semn de apreciere şi recunoaştere a valorii ei . E gestul cel mai frumos pe care poate să-l facă un bărbat. Dacă îi dă şi un buchet de flori, la derută, înainte de palma la cur e deja PREA romantic. Evident eu nu dau flori, nu-s chiar aşa de sensibil. Da si io-s sensibil. Adica as putea sa simt ceva asa de profund pentru o tipa incat as lasa-o sa-mi taie o mana da nu cred ca ar aprecia gestul. Desi nu se compara cu un buchet de flori.

Rar, când văd un curcubeu şi nu-s prea atent, nu mă gândesc că curcubeele sunt foarte homo.

Nu înjur surzi pentru că nu e fair play. Prefer să le fac semne explicite cu mâinile şi chiar cu tot corpul pentru că sunt expresiv.

Utilizez săpun, after-shave, deodorant şi alte produse cu mirosuri străine corpului meu. Cu toate ăstea tot am un iz de bere&eşec.

Când am auzit că cineva a murit, beau o bere în memoria lui. Când cineva are o bucurie, beau o bere în cinstea evenimentului. Când nu se întâmplă nimic, beau o bere neutră. Dar nu e la fel. Niciodată nu e la fel. Parcă o beau împotriva voinţei mele. Uneori ma matolesc in asa hal incat sunt in asa hal de sensibil ca vreau senzatii unice. Gen sa ling un bec cat e inca aprins in fasung. Poate exista ceva mai sensibil de atat? Implauzibil

Mă rad pe coaie cam o dată la două luni. După, câteva săptămâni folosesc expresia “pentru asta m-am ras io pe coaie?” mereu când vreau să îmi exprim dezamăgirea faţă de o chestie, situaţie, eveniment, persoană sau scor final la Spider Solitaire.

Ţin lingura delicat, cu două degete şi cu ăla micu în aer complet în altă direcţie.

Nu pot să mă uit la un film porno decât dacă simt o anumită atracţie între actori. Să se vadă în ochii lor că ar putea să existe o circumstanţă în care ar putea să se fută unul cu altul şi fără să le dea cineva bani. Să se vadă un sentiment potenţial între ei. Răcnetele şi lubrifiantul nu mă conving destul cât să cred povestea.

Beau bere Redds. Ştiu că are gust de urină de unicorn homosexual dar îmi place. Îmi place şi lichiorul şi vinurile dulci şi demidulci (ălea de chizde). Sunt atât de bazat pe sexualitatea mea încât pot să beau ceva gay fără să mă doară gonadele după.

Am hârtie igienică parfumată şi mănânc multă ciocolată. Fac şi rime involuntare uneori.

Gătesc. Gătesc prost, dar gătesc. Folosesc buruieni excesiv şi fără discriminări pentru că le am acolo şi mă simt mai artist când le folosesc. Deci fac un sos de spaghete cu busoian, maghirandru, cirlimbel, tarhon, oregano şi alte plante de-ăstea fictive fain rău. Iese absolut comestibil uneori. Rar tare mă taie diareea după ce mănânc ceva gătit de mine. Maxim de două ori pe lună. Şi să vedeţi ce tandru presar condimentele ăstea delicat, cu două degete parcă-s Jamie Oliver când se pişă.

Mă uit la apus când nu am absolut nimic mai bun de făcut, gen să nu mă uit la apus.

duminică, 5 octombrie 2008

Profailăr: Căcatul cu ochi

Înainte, una scurtă. Am văzut azi o grasă cu tricou cu Behemoth şi am râs singur ca cretinu’. Oare numai eu văd ironia fină?



Profailărul loveşte din nou, cu episodul 3. Loveşte adânc, loveşte unde bălăngăne şi te face să sări în călcâie. De data asta alt personaj destestabil apare în vitrină. Nu trebuie să zică nimic. Doar te salută vesel şi tâmp şi tu te uiţi la el şi îl recunoşti. “Te ştiu fraiere! Tu eşti căcatul cu ochi!” şi el se gudură la tine ca un căţel vagabond, prea bucuros că te vede să îşi dea seama că tocmai l-ai jignit.

Origini: Căcatul cu ochi nu a luat bătaie destulă când era mic. O fi fost copil din flori crescut de bunică şi trei mătuşe bătrâne care îl pupau în cur şi când se căca pe clanţă, n-o fi avut taică-su coaie sau o fi fost la ultimul spermatozoid care se dădea cu capu’ de scrot în timp ce ţinea monoloage şi a fost prea mândru că ăsta, Braveheart, a nimerit unde trebuie să vadă că fii-su are defecte; nu contează motivul. Nu şi-a luat bastârca la ureche când trebuia. Şi de aia mereu a avut impresia că tot ce face e bine, că nu poate să greşească şi că atunci când îl critică cineva, nu îl critică de fapt ci mai mult glumeşte inofensiv. Pe căcatul cu ochi îl superi foarte greu, chiar prea greu să se merite efortul. Simţul penibilului este ceva cu care nu te naşti. Trebuie forţat de alţii, în general de tată care, în cazul ăsta era prea ocupat cu alte femei/bărbaţi/alcool să o facă şi, săracul copil rămâne fără. Mai trist este că, la fel ca un orb din naştere, nici nu îşi dă seama de defectul lui. Nu poate înţelege acel element ce îi lipseşte. Atenţie, că o să aveţi şi voi copchii o dată. Acuma sigur nu aveţi, că nu aţi fi citit mai mult decât titlul acestui text dar o dată o să aveţi. Fiţi atenţi să îi învăţaţi la timp simţul măsurii şi limitele că o să ajungă căcaţi cu ochi şi nu o să-şi dea seama niciodată.

Educaţie: Căcatul cu ochi a fost tot timpul cel mai vorbăreţ din clasă, sau măcar în primii 10, că de, poa să fie şi mai mulţi căcaţi cu ochi pe metru pătrat şi în cazul ăsta fac cu schimbul. Nu a fost niciodată peste mediu de deştept sau de glumeţ dar tot timpul a avut impresia că e şi că are ceva de zis. Era cu mâna pe sus, făcea glume la care râdea numai el, ştergea tabla în ritmul unei muzici auzite numai în capul lui şi făcea cu ochiul urâtei clasei. Era uşor de influenţat şi făcea şi credea cam tot ce făceau cei din jur. Se învăţa, învăţa şi el, se chiulea, chiulea şi el, te tăia pişarea, îl tăia şi pe el. Unde nimerea era exact ca cei din jur pentru că, săracul, a suferit tot timpul de o lipsă aşa de mare de personalitate încât singura lui speranţă la umanitate este imitatul celor din jur. Dacă îl închizi singur într-o cameră, în intimitatea propriilor gânduri, îşi dă un “log off “ şi se uită în gol la muşte cum se fut pe pereţi. Bine, asta nu ar fi rău, omul cameleon, dar, din păcate işi condimentează mimetismul cu propriile idioţenii lipsite de bun simţ, deviind de la modelul pe care-l imită şi devenind o copie detestabilă a originalului. Mai exact, a ta, dacă eşti prin jurul lui.

De ce îţi vine să îl calci pe muie: Aoleu! Aici vine buba! Din cauza mimetismului lui profund, nu ai cum să-l recunoşti din prima. Umbli cu el de ceva timp, zici că e CAM ca tine, că gândeşte aceleaşi lucruri până când începe să se manifeste în public şi să îţi încolţească în cap concluzia sigură: “Bă, ăsta e un căcat cu ochi!”. De ce? Te face de ruşine prin asociere! De fapt, are două strategii clasice. Prima e că spune idioţenii la persoana întâi plural, incluzându-te pe tine, gen “Gagicile, nu staţi cu noi la masă?” deşi gagicile sunt nişte naşpete şi chiar dacă n-ar fi ai părea un libidinos că eşti anexă la această propunere libidinoasă, sau orice alt gând de-al lui cretin care prin formularea verbală şi prin proximitatea faţă de tine pare a fi şi al tău. A doua, şi mai perversă e că te pune în situaţii în care trebuie să te faci de căcat singur prin ce te obligă să zici. Gen “asta e amica mea Maricica, nu-i aşa că-i frumoasă?’. No aici te obligă ori să zici da şi să pari libidinos (din nou) ori să zici nu şi să pari o gaură de cur că săraca fată nu ţi-a făcut nimic, abia ai cunoscut-o, cum să zici că e urâtă. Sau te pune să zici chestii gen “Bă Radu, ia povesteşte-i şi lu Maricica despre atunci când ai mâncat tu maţu’ de plastic de la salam că erai matol şi te-ai căcat cu legătură între vagoane ca trenu’!”. Dacă aveam de gând să povestesc chestii penibile pe care ţi le-am povestit ţie la beţie cruntă şi lu Maricica, i le povesteam deja bă căcat cu ochi! Şi iar eşti pus în situaţia în care îi povesteşti ceva penibil lu’ Maricica pe care abia ai cunoscut-o sau zici că n-ai chef de povestiri şi aia crede că eşti o gaură de cur. De fapt majoritatea situaţiilor penibile în care căcatul cu ochi te pune izvorăsc din faptul că el

1. crede că e mare gagicar
ceea ce e partial adevarat, doar ca standardele lui sunt atat de joase incat ar fute-o si pe sora lui Chewbacca si faptul ca esti macho de fubare e irelevant

2. crede că tu ai nevoie de ajutor
implauzibil, tinand cont de faptul romulance de-astea la care se da el poti si tu sa coclesti doar ca ti-ar fi rusine cu tine dup-aia

E crunt, mai ales că îţi dai seama mult prea târziu că omu’ e căcat cu ochi. Ascultă exact ce asculţi tu, îi plac aceleaşi filme şi bea bere cu acelaşi randament. Mimetismul îl face agreabil până îţi dai seama că e detestabil. Pâna face strigături pe stradă la gagici grase şi vine şi prietenu’ ei şi îţi dă şi ţie un pumn în muie că “ăia mi-au zis că m-ar fute în diagonală” că de, grasa nu aude destul de stereo încât să îşi dea seama că numa ăla s-a spart aiurea şi noah, e vina ta ca umbli cu târlan şi ţi-o iei şi tu.

Nevoi speciale: Se rezolvă singur. Se auto-invită pe la tine, cu tine, oriunde. Nu poţi să dai o muie fără să fie şi el acolo cu zâmbetul lui larg şi tâmp. Nu ai cum să scapi de el. Deja când ţi-ai dat seama că e căcat cu ochi ştie programul tău, ştie unde stai, ce mănânci, unde te caci şi tot ce e nevoie să fie prietenul tău pe veci. Nu ai cum să-i rezişti, e căcatul tău cu ochi şi trebuie să-l accepţi pe vecie ca handicapul social care este. Fiind imun la insulte, ironii şi aluzii fine nu ai cum să-l ofensezi cât să nu mai creadă că e prietenul tău cel mai bun. Poţi să-l păcăleşti temporar şi să fugi în cealaltă direcţie dar te va iubi mai mult că ai simţul umorului. Uneori o să aibă nevoie de 500 de mii până miercuri, miercuri căzând cam peste 4 luni. Ştii asta da’ tot îi dai, că e căcatul tău cu ochi şi speri că scapi de el ceva timp, că nu are bani să iţi dea înapo şi o să se ferească de tine. Uneori chiar speri să îţi ceară împrumut ca să aibă de ce să te ocolească. Se merită juma de milion să scapi de prezenţa lui interminabila. Pe bune.

Nu e de râs.
Azi-maine te sună, când te aştepţi mai puţin.
“Ce faci frateeei, cand mai ieşim şi noi în oraş?”
“Nu pot bă acuma că am de muncă” (o laie, freci manganu’)
“Hai bă că vin io pe la tine mai pe seară că ştiu când ajungi, hai că tre să-ţi prezint o prietenă de-a mea! Hai termină-ţi treaba că în seara asta bem! A, m-am întâlnit cu gagica aia cu care ai ieşit tu alaltăieri şi din vorbă-n vorbă i-am povestit faza aia când te-ai căcat tu pe tine şi te-ai şters la cur cu şosetele, să vezi ce a râs. Chiar, că mi-am adus aminte, n-ai 500 de mii până miercuri? Hai că vorbim când trec pe la tine. Te-am pupat!”

vineri, 3 octombrie 2008

“The Notebook” mi-a făcut testiculele să plângă



NoFX - My Heart is yearning


Mult am mai scris...

Din masochism profund, iremediabil, barbar şi inefabil m-am uitat la “The Notebook”, filmul ăla din 2004 universal acceptat de toate pizdele proaste ca fiind cel mai romantic film recent, după cum îi spunea şi numele directorului unde îl pusese proasta de la care l-am piratat, adică vreau să zic “eliberat” de pe DC++ : “The NOTEBOOK – cel mai frumos film de dragoste ever”. Fiind în medie cu 50% mai deştept decât orice om căruia ar putea să-i placă voma asta cleios-siropoasă şi jenantă pentru întreg sexul masculin, am văzut filmul la viteza de 150%, asfel economisind timp şi amuzându-mă de vocile piţigăiate.

Sar direct la concluzia principală. Pe mine m-a făcut să mor puţin pe dinăuntru. Acum am nevoie să îmi injectez alcool metilic direct în orbite şi să mă tăvălesc cu timpanul pe nişte boxe din care urlă la maxim cel mai brutal metal existent la mine pe hard ca să spăl găozismul ăsta cu care mi-a fost inundat creierul. Frige ţeava de net de la cât porno cu măicuţe lezbiene care îşi dau limbi în bască în timp ce îşi lărgesc reciproc sfincterul cu crucifixe groase cât glezna mea am pus la tras. E singurul antidot pe care îl ştiu destul de puternic să contracareze efectele homo pe care le are acest film asupra unui creier simplu, de bărbat.

Da’ să vi-l povestesc.

În primul rând n-am înţeles de ce se cheamă “The Notebook”. Un titlu mai descriptiv ar fi “Doi castraţi şi o curvă” . Un moş îi povesteşte unei babe amnezice o poveste de dragoste lăbărţoasă (avem poveste în poveste, cât de original). Filmul ne dă pe spate când ne dăm seama la sfârşit că povestea este de fapt povestea lor, şi moşul încearcă doar să-i aducă babei aminte. Îmi pare rău, dar dacă cineva nu s-a prins din primele 5 minute ale filmului de această uberprevizibilă răsturnare de situaţii, este idiot profund şi merită împuşcat pentru purificarea genomului uman de cromozomii lui substandard. Dar trecem la povestea în poveste:

EA: dichisită cu nasul pe sus din familie de bogătaşi, cu educaţie şi pretenţii care nu prea ştie să se distreze decât pictând, o face pe greaua de prins şi râde ca proasta la pulă când cineva face ceva nonconformist.

EL: ţărănoi insistent, care n-are bani să se şteargă la cur, băbălău notoriu şi tipul uşor de ţinut sub papuc. O cucereşte umblând prin jurul ei ca un căţeluş lingău, insistând jenibil, târându-se în genunchi ca ultimul fraier şi făcând-o să râdă ca proasta la pulă prin tot soiul de acţiuni nonconformiste cum ar fi trântitul în mijlocul străzii sau atârnatul de o roată mare la bâlci. Genul de căcat cu ochi care de te face de ruşine prin asociere. Evident nu are prieteni.

O impresionează convigând-o să se aşeze cu el în mijlocul străzii. Aproape îi calcă maşina. Ea râde ca o retardată de originalitatea situaţiei şi deja e fleaşcă.

Rezultă dragoste cu năbădăi demonstrată cu un montaj de vreun sfert de oră în care ni se arată cât de bine se înţeleg ei. Mai exact filmări scurte cu ei belind fasolea unu’ la altu cu diferite decoruri în spate. HAHA HI HI ce bine ne înţelegem noi doi. Pe la minutul 30 se întâmplă ceva normal: El dă să i-o înfigă. Ea se cacă pe ea ca proasta, începe să vorbească idioţenii, el ezită să i-o bage, fiind destul de prost şi neştiind destulă psihologie feminină să îşi dea seama că trebuie să i-o basculeze adânc şi prin surprindere şi când ea începe să comenteze să îi zică “Taci fă că îmi moare pula de cât de mult behăi”. E atât de prost încât chiar zice aia cu “Nu trebuie să faci asta dacă nu vrei”. Bă prostule, aşa mori virgin, cu replici de-ăstea lipsite de testosteron. Nici măcar nu arată o bucată de ţâţă acolo, pentru ochiu hulpav al privitorului în toată scena. Proastă regie.

Cu ajutorul magiei numită “GRAFICĂ PE CALCULATOR”, am refăcut scena realist, cam cum ar arăta daca ar arăta chestii pe care ar trebui să le arate. Skill, nu vrăjeală.






Momentu’ e stricat, pe ea o caută mă-sa cu polţia. Ni se serveşte clişeul obosit al părinţilor care cred că e tipul e prea luzăr pentru fiica lor (sincer, chiar e. eşuează la viaţă la modu’ general tipu’). Apoi se ceartă, ea îl ia la palme şi el plânge ca o curviştină. Da, aţi auzit bine, nu invers ca în viaţa reală. El îşi ia palme şi pişă ochii. E de insistat aici. EA îi dă lui palme şi el nu îi fute un cap în gură, cum ar face orice bărbat normal în această situaţie. Mi-e aşa de milă de cât de fraier e ăsta că i-aş da un coi de la mine. Chiar nu are.

Şi hai să bag viteză că deja m-am plictisit de poveste.
Ea se cară la facultate la pulivar la New York,
fătălăul îi trimite o scrisoare pe zi timp de un an pe care le opreşte curva de mă-sa ei, (vai ce dobitoc. fă-ţi bă blog daca tot vrei să scrii idioţenii pe care nu le citeşte nimeni),
începe războiul, el se duce şi se întoarce la fel de fără coaie cum a plecat (aparent războiu’ nu te face bărbat cum ai crede).
Ea se îndrăgosteşte de un molâu la fel de castrat ca şi fraieru’ ăstălalt da’ cu mai mulţi bani,
el îi vede împreună, se întristează în pantaloni şi în loc să strige “curvooo” se duce să reconstruiască casa în care era să o coclească pe asta şi să îi dea în cap lu’ mutu,
ea e cerută în căsătorie de fătălău’ ălălalt,
zice da,
vede o poză cu fătălăul original,
leşină, îi bagă o vrăjeală de popă de ţară lu’ fraier #2 ceva de genul “îmi trebuie timp pentru mine, de ceva timp nu mai pot să pictez!”

Aţi înţeles bă fraierilor ce profundă e parapanta asta? E metaforă aia cu pictatu’ bă! Adică se simte îngrădită creativ şi neîmplinită! Îl iubeşte dar nu în aşa hal de cu năbădăi ca pe primul! Nu o inspiră! Nu o face să se simtă destul de vie! Cine ar fi crezut ca o curviştină poate să simtă chestii atât de profunde?


Evident se duce la ăsta,
Se plimbă cu barca prin ploaie şi râd ca doi retarzi. Vai ce situaţie amuzantă, plouă pe noi şi suntem în barcă AHAHAHAH
si cei doi se joaca de-a "ascunde salamu'", în sfârşit, pe la o oră jumate de la începutul filmului, deşi iar nu arată nici o bucată de ţâţă
apoi se întoarce la fraierul bogat, şi îi spune tot, fiind proastă.

Aici iarăşi e o fază la care se merită insistat. El spune: Am trei opţiuni; ori să-l bat pe ăsta, ori să-l omor, ori să te părăsesc pe tine.
NU. ÎMI PARE RĂU DAR NU ĂSTEA SUNT OPŢIUNILE DUPĂ CE TE-A ÎNŞELAT VIITOAREA NEVASTĂ. Nu e vina lu ăla bă, că n-a alunecat proasta şi a căzut în pula lui. Ăla n-avea nici o obligaţie. Singura opţiune decentă pe care ar avea-o e să se sature de bătaie pe curva proastă de viitoarea fostă viitoare nevastă. Să îi pună un picior pe gât şi să îi care pumni în cap până i-l face cât găleata şi dup-aia să-i dea cu scaunu’ ud pe spinare până se îndoaie ceva.

O părăseşte, curva se întoarce la fraierul ei iniţial, care nici el nu pare prea deranjat de faptul că asta oscilează între el şi ălălalt ca o bagaboantă notorie şi o acceptă aşă cum e. Trăiesc amândoi fericiţi până la adânci bătrâneţi şi în metapovestire boşorogii, adică tot ei mor unul în braţele altuia.


CE poveste de căcat. E aşa de de căcat că a supt tot umorul din mine. În aşa hal de jenantă e povestea că nici nu pot să fac mişto de ea. Pur şi simplu doi proşti salivează dupa o curvă oportunistă care nu ştie clar în ce direcţie sunt mai multe beneficii. Nu există o singură reacţie masculină în tot filmul. Nu există umbră de testosteron în replicile şi acţiunile celor doi. Sun doar 2 fraieri sub papuc din care face ce vrea o coardă cu pretenţii. A fost cea mai mare pierdere de timp din viaţa mea uitatul la acest film si scrisul acestui text de doi bani.

Dacă ţi-a plăcut filmu’ ăsta meriţi un pumn în stomac.

Mă duc să fac o clismă intelectuală cu porno să îmi revin că literalmente mă simt mai prost decât acu’ câteva ore. Chiar m-a îndobitocit filmul ăsta.