Metaliștii sunt hidoși și clona mea

Am fost la Moonspell acu vreo săptămân și am avut o revelație!

N-am mai văzut în viața mea atâția oameni hidoși pe metru pătrat ca acolo! . Sfidau orice logică. Dacă luai aleator 50 de oameni dintr-un metrou și 50 de acolo din public, ăia 50 din public aveau față de cur. E compet absurd să crezi că e doar o coincidență faptul că ăia erau metaliști și în același timp și înfrânți estetic. Tipi lălâi, stâmbi, cu nasu mare, cu păr pe față ca flocii din cur și plete jegoase și mătrețoase care mergeau de mână cu grase morbide îmbrăcate în haine mulate și fețe de cadavru înecat ascunse eșuatic sub machiaj strident. Ce să mai. Horror.

Pînă acum credeam că procesul de a deveni metalist e cam așa "Hei, îmi place muzica asta. Hai să mă îmbrac ca ăia de o cântă. Uite niște tipi care sunt îmbrăcați ca mine. Hai să mă împrietenesc cu ei!"

Nu. Nu merge așa. E altfel: "Sunt urât. Sunt hidos. Sunt mai mult decât urât. Sunt hidos de urât. Lumea râde de mine. Că-s urât. Ce să fac? Hai să întorc situația împotriva mea și să mă conving că-s neînțeles. Nu-s urât. Sunt doar neînțeles. De-aia nu mă acceptă majoritatea oamenilor că sunt mediocri iar eu sunt deasupra lor. Mă îmbrac altfel decât ei și când râd de mine mă conving că e din cauză că nu mă înțeleg și că-s îmbrăcat alfel decât ei și nu din cauză că ei cred că am față de cur deși ei cred că am față de cur. Uite alți urâți la fel de urâți ca mine. Mă duc să mă împrietenesc cu ei și să ne spunem unul altuia cât de speciali suntem. Dar cum dracu' să facem să nu părem totuși că ne-am adunat că suntem urâți ? Pai.. hai să ascultăm aceiași muzică, ceva ce nu ascultă și ăilalți. Hai să ascultăm metale. Hai să ne prefacem că genul ăsta de muzică e mult mai intelectual decât restul și că suntem fioroși, nu nașparlii ca să ne simțim bine cu noi înșine. TRV METAL PWER!"


La același concert m-am văzut pe mine. Era un bizarro eu uimitor de reusit. Arăta leit mine numa că era puțin mai alb la ten, un alb canceriu așa, și avea ochelari. În rest era exact io. Avea și aceleași haine ca mine. Nu ălea care le aveam pe mine, da unele pe care le port foarte des.

BIZAR!

Și evident ca un opus mie, fuma.

Așa că vș rog eu mult, dacă mă vedeți pe stradă da' parcă nu-s io, întrebați-mă "Bă, ești tu sau ăla care seamănă cu tine ?"
Și dacă zic că nu-s eu, dați-mi un pumn în ochelari.