Mişcă-ţi mecla din calea mea, politicianule.

Naţiune, s-a deschis sezonul de muiane necunoscute! Nu pot să mai fac doi paşi până la non stopu’ din colţ să-mi iau de-ale ficatului de făţăligi de politicieni anonimi. Au răsărit toţi ca ciupercile după ploaie, cu zâmbetul lor unsuros, dovadă clară că nu mai au reflexul de regurgitare şi, spre diferenţă de noi, oamenii normali, pot mânca cât căcat vor ei fără să le aducă refluxul hoaspe de roşii înapoi în gură.

Ok, sunt rupt în glandă de somn şi ultima frază e cam confuză. Vă prindeţi voi de esenţă. Citiţi mai lent.

Din ce scorbură, văgăună, crevasă slinoasă au tot ieşit ăştia ? Cine sunt? De ce belesc fasolea la noi, inocenţii, încercând să ni se vândă? Cine eşti tu bă, pulă ? Te-am căutat pe net şi google mi-a şoptit că eşti responsabil cu strânsul mătreţii scuturate de pe coaiele matusalemice ale lui Iliescu! Trebuie să te văd de 10 ori pe zi când mă duc la muncă ? De ce mă pulă? Mă văd mai puţin pe mine în oglindă! Si chiar imi place de mine. S-ar putea să am puchini, sau leuştean între dinţi şi să merg cu el pe stradă şi să nu-mi dau seama că nu m-am mai văzut de mult. In schimb figura ta osânzoasă de mârlan parvenit nu pot să mi-o scot din minte! Oriunde mă uit, dau de tine, şi de promisiunile tale că îmi construieşti şcoli. Să mori tu! Vrei să construieşti ceva cu adevărat util ? Ia fă un zid în jurul tău. Strâmt şi înalt.

Am văzut cranii care zâmbesc mai puţin decât voi. Aceleaşi promisiuni năclăite pe care le-am auzit de jdeori, repetate mecanic la fiecare 4 ani. Exact ca idiotu’ ăla care îşi scuipă plămânii şi promite a enşpea oară că se lasă de fumat, da’ să termine şi pachetu’ ăsta. Nu vă mai cumpără bă, nimeni. Degeaba vă uitaţi milogi la noi, cu promisiunea aia în privire că o să ne faceţi mulţumiţi, că o să fiţi cuminţi de data asta, că aţi face orice, că ne-aţi suge pula cu fervoare în orice parcare lăturalnică doar dacă v-am mai vota o dată, o singură dată. Nu vă mai dăm bă, speranţele noastre! Le luaţi, le faceţi şomoiog şi ne futeţi în cur cu ele la prima ocazie. Ne-am învăţat.

Votaţi-vă între voi. Io nu mă mai joc de-a democraţia. Mi s-a acrit. Luaţi-vă târlanii cu 8 clase, care se bucură la o ţuică şi doi mici şi jucaţi-vă între voi pâââââ-nă hăăăt vă plictisiţi. Io stau în colţu’ meu şi îmi văd de ale mele. Sunt mult mai interesante.

No, acuma o să vină pseudointelectualul de ghenă, prostul emancipat şi cocletele eminent şi o să-mi zică:

“TREBUIE SĂ VOTEZI CU CINEVA, ALTFEL DECID ALŢII PENTRU TINE ŞI NU AI DREPTUL SĂ MAI COMENTEZI!”

Nu, mulţumesc. Toţi sunt la fel. Au şi acelaşi slogan! Sunt nişte clone nereuşite. Aparent cineva a vrut să facă o rasă superioară dar nu mai avea material destul şi a clonat numa’ cururi. Şi cururile cum stăteau ele aşa şi se căcau pe ele, s-au gândit să facă partide şi să se împartă pe culori, deşi în esenţă sunt acelaşi căcat.

Mă piş pe dreptul meu de a comenta. Nu votez. E ca şi cum ai spune “trebuie să sugi pula ca să vezi că nu-ţi place gustul”. PAS. Votaţi voi. Tot rahatul ăla e. Dacă în comunism erai obligat să accepţi un set de idioţi, acum ai de ales între mai multe seturi de idioţi în mod egal de lipsiţi de valoare. DEJA MI SE ÎNTĂRESC SFĂRCURILE DE BUCURIE!

Am să aplic metoda de alegere Radu™. Mă duc la urne cu coaiele mele masive, cu chiloţii albaştri, să nu-i pătez şi cu tuşul în buzunar. Să văd câte partide pot să acopăr cu urma unui singur testicul.

Hai, faceţi voi ce vreţi acolo, io oricum mă descurc, că mă duce capu’. Faceţi voi ce vreţi, da’ mai repede. Vreau să scap de pozele cu voi cât mai repede în schimb. Un moment de respiro de 4 ani, până vă scoateţi iar meclele la mezat, să mă îmbiaţi la un compromis de pe hârtii cumpărate şi lipite din impozitul plătit de mine.

Hai că nu riscaţi nimic. Staţi liniştiţi. Lumea nu adună funii să vă spânzure în pieţe şi să se tăvălească pe jos de bucurie. E doar un miraj.