Cum să te comporţi cu femeile la muncă

Munca prin definiţie e un mediu ostil. Femeia prin definiţie e un mediu ostil. De aceea, colegele de muncă sunt ostile la pătrat. Regulile simple, de interacţiune între sexe, pe care le-ai învăţat în faţa blocului, la o sămînţă şi o bere la bidon, nu mai funcţionează cum ştiai. În primul rând trebuie să îţi manifeşti masculinitatea într-un mod nou. Nu mai merge, cum eşti învăţat cu restul femeilor, să le spui că-s proaste, că au curu’ mare sau să le futezi şi să nu le mai suni. Să faci mişto după şi să pui poze pe net cu ele giugiulind bărzoiul sigur pe tine că n-o să mai interacţionezi cu ele niciodată. Nope. La muncă, orice ai face trebuie să fii drăguţ pentru că o să le tot vezi pe aceleaşi femei în fiecare zi şi dacă s-au băşicat pe tine, o să te sape.

Colega de muncă e un fel de nevastă pe care nu o fuţi, nu îţi spală ciorapii şi nici nu îţi face de mâncare. În rest, poate să-ţi facă viaţa inimaginabil de mizerabilă, la fel ca o nevastă.

Bun. Deci cum facem?

În primul rând, femeile din toate mediile vor să se simtă dorite. De aia, de cum faci cunoştinţă cu o colegă nouă, trebuie să îii explici că eşti atras de ea, într-un mod non-sentimental, ca să se simtă relaxată în prezenţa ta. Încearcă replica. “ Salut, uite, sincer acuma, să nu ne mai căcăm pe noi, eşti bună. Te-aş pompa fără obligaţii 4-7 minute oricând vrea muşchii tăi. Am pus oferta pe masă, faci ce vrei cu ea. Aş fi nesimţit să zic că nu aş vrea. E datoria mea să te înştiinţez”

Femeilor le plac complimentele. E bine să le faci în fiecare zi unul, mai ales dacă au schimbat ceva la înfăţişare: “Ai făcut ceva nou cu ţâţele tale azi ? Îţi stau foarte bine! Arată fabulos. Pot să pun mâna ?”. Poţi fi şi mai creativ : “Mamă ce faină eşti azi. Să mor io, ţi-aş tăia o felie de carne de pe gât şi nici n-aş mesteca-o. Aş ţine-o sub limbă să se topească. Aşa de bună eşti azi!”. Uneori şi o colegială palmă la cur e de ajuns.

E bine să le stabileşti o identitate. Să se simtă speciale. Nu e frumos să le strigi “păsărica” pe toate. Trebuie să aibă fiecare porecla ei, să vadă că le apreciezi mai mult decât superficial, colegial. “ţâţe dulci”, “cur de aur”, “lindic zglobiu”, toate sunt porecle bune, şi arată că le simţi unicitatea.

Clar, femeile muncesc mai prost decât bărbaţii. Trebuie să observi calm şi înţelegător cum nu disting direcţiile. Când se duc la baie şi nu se mai întorc, să te duci să le aduci, că sigur s-au pierdut pe drum. Nu pot utiliza chestii cu butoane şi trebuie să te oferi să le deschizi compu’ şi să le lansezi browseru’ şi yahoo messengeru. De acolo ştiu şi ele. Să le explici tot ce trebuie făcut clar şi rar. Preferabil cu scheme colorate şi efecte sonore, să fie înţelegerea mai uşoară. Şi să nu pari enervat de faptul că vorbesc încontinuu. Aşa sunt ele. Sunt femei şi trebuie să le accepţi. Atitudinea ta trebuie să fie de calmă detaşare. Să înţeleagă din limbajul tău corporal ca e ok să fii femeie. Te vor aprecia.

Şi o să vezi că sunt şi avantaje. Ele ştiu unde-s furculiţele de plastic, hârtia igienică de rezervă şi filtrele de cafea. Când eşti gripat, mahmur, cu un herpes înfloritor pe bot sau orice altceva, să nu te aştepţi de la un coleg de sex masculin să aibă medicamente. Tot poşeta lor inutilă va borî orice leac îţi pofteşte inima. Ele vor aprinde lumina când se face întuneric afară, vor deschide geamul când e prea fum/cald/frig/orice şi în general vor avea grijă de chestiile ăstea prea nesemnificative să îţi baţi tu capul sănătos cu ele. E chiar simbioză, ce să mai.