miercuri, 28 martie 2007

Ieri mi-am pictat unghia de la degetu' mic de la stanga cu un marker negru. A fost cel mai black metal lucru pe care l-am vazut in viata mea.

luni, 26 martie 2007

Piata locurilor de munca

Studiez piaţa de muncă in ultimul timp, poate poate găsesc ceva care să mi se potrivească, dar, din păcate “mâncător de căcat profesionist” nu prea se caută in ziua de azi. Se caută în schimb o grămada de alte chestii. În continuare extracte din anunţuri:

1.“Daca esti o persoana comunicativa,serioasa, rezistenta la stres, capabila sa faca fata unui refuz, genul de om care daca e dat afara pe usa intra pe fereastra atunci AVEM NEVOIE DE TINE. Avem nevoie de persoane carora sa le placa acest tip de job, respectiv vanzari telefonice de servicii in mediu international.”

Traducere: Daca eşti capabil să spui aceiaşi frază prestabilită de 21314 de ori, 12 ore la rând, şi să nu te deranjeze, ba chiar să te taie o plăcere masochistă când eşti mai înjurat decât mama lu’ Iliescu, dacă eşti genul de om care ar răspunde la “futu-te-n inimă pe tine şi pe mă-ta” cu “sunteţi sigur că nu doriţi să vă explic beneficiile programului nostru ?” şi care nu şi-ar taia venele şi ar scrie cu sânge pe oglinda de la baie “sunt ultimul om!” înainte de a muri, la 6 luni după angajare AVEM NEVOIE DE TINE.

“atitudine pozitiva, dinamic, sociabil si perseverent
- abilitati foarte bune de comunicare
- flexibilitate”


Traducere: Căutam peon fără şira spinării care să zâmbească din toate măselele la toate ordinele date şi să se mişte ca Speedy Gonzalez

“CANDIDATUL IDEAL VA FI O PERSOANA CARE DORESTE SA ISI PERFECTIONEZE CALITATILE DE RELATII CU CLIENTII. VA STI SA PREZINTE O BIJUTERIE DE ARGINT CU SAU FARA PIETRE

PERIOADA IN CARE SE VA DESFASURA ACTIVITATEA ESTE 25 februarie- 1 martie, in puncte centrale ale Bucurestiului.
SALARIU: 200.000LEI / ZI + 10% COMISION DIN VANZARI (poate ajunge la 1.000.000 / zi)”

Partea hazlie la acest anunţ este că a fost pus pe 16 martie. Şi au aplicat la el vreo 70 de candidaţi. Cineva ori a cam întârziat, ori îşi face treaba foarte, foarte, foarte, foarte din timp. Candidaţii nu au nici o scuză; şleahtă de fraieri care respiră pe gură.


“Descrierea JOB-ului:
Contactarea si vizitarea clientilor (in urma unui instructaj de specialitate), prezentarea catalogului de produse, obtinerea comenzilor si livrarea acestora, mentinerea legaturii cu clientii, dezvoltarea portofoliului”

Ştii genul ăla de bastard care vrea să îţi vândă ceva, cu toate că ţie nici prin cap nu-ţi trece că vrei să cumperi ceva, şi căruia vrei sa-i dai un picior in stomac? Felicitări, ăla o să fii tu, sper că ai abdomenul ca piatra.

“Cerinte:
1. Candidatul trebuie sa aiba experienta solida in lucrul cu Visual FoxPro 6.0.
2. Candidatul trebuie sa aiba cunostinte de gestiune comerciala.
3. Candidatul trebuie sa aiba bune cunostinte de algoritmi si structuri de date.
4. Candidatul trebuie sa fie atent la detalii, sa fie perseverent, organizat si sa fie un om care stie sa duca lucrurile pana la capat! “

La 40 de ani candidatul se va întreba dacă norii sunt pe 32 de biţi sau pe 64.

Aşa-s toate. Mai bine dau în cap la babe pentru bani de covrigi.

Până la 1500 de ursoaice panda gravide şi bete.

Unul din lucrurile care mă enervează obscen de mult, da’ asa de mult incât îmi vine să calc pe cineva pe splină este expresia “până la”… stiti voi: dobândă de până la 50%, reduceri de până la 77%, până la 5000 de minute în reţea, etc. “Până la” inseamnă o limită superioară, dar nu oferă nici o informaţie despre cât de aproape sunt anumite elemente de acea limită. “Toţi oamenii au până la 300 de metri înălţime” este o frază la fel de corectă si cu valoare de adevăr ca şi “toţi oamenii au pâna in 2.5 metri înălţime”. Deci, mai exact o frază cu “până la” nu te informează cu nimic, e frecţie la piciorul de lemn care deşi dă bine în materialele publicitare, e o risipă cruntă de litere în esenţă. Deci îmi bag organu’ meu de până la un metru lungime în mintea creaţă a genialilor din publicitate care au născut pe cur asemenea aberaţie dezinformantă. O să îmi fac un magazin cu de-toate şi o să scriu mare pe uşă “Reduceri de până la 99%” şi o să vând totul la preţ triplu în afară de scobitori, pe care o să le dau la preţ de dumping cu 1% din valoare. Publicitate faină! Laser frate!

Mă enevează gravidele. Mare chestie, îs borţoase şi gata să fete. Aşa şi ? De ce ar trebui să aibă privilegii ? Imi fac mie vre-un favor? Îşi fac lor şi familiei lor, pentru mine orice copil in plus, care nu e al meu e încă un consumator pe o planetă cu prea puţine resurse şi un viitor papagal care o să aglomereze metroul şi mai tare peste 15 ani când o să vreau io să ma duc undeva. Să nu înţelegeţi greşit, nu am nimic cu copii, dar singurul motiv pentru care cineva ar face copii, este egoismul pur. Societatea nu are nevoie de mai mulţi indivizi, ba din contra, suntem 7 miliarde pe o planetă mult prea mică. Oamenii ar trebui descurajaţi să se înmulţească ca iepurii, nu să le dea vacanţă 2 ani cu salariu mediu pe economie pentru magica realizare de a creea o problemă nouă pe glob. Stau toate proastele cu pizda în sus şi fată şi iau mai mulţi bani decât unii care muncesc, ce sistem imbecil. Aş înţelege dacă am fi specie pe cale de dispariţe, ca urşii panda, da aşa nu… mama eroină… pe dracu… curvă egoista mai exact.

Şi vorbind de urşii panda, mă enervează la culme, şi ei şi dobitocii care încearcă să ii salveze. Nu vedeţi mă că natura i-a abandonat? Îs terminati, ceasul biologic le-a spus că le-a expirat vremea şi ei respectă chestia asta, da’ hipioţii aia care vor sa-i salveze nu pot să înţeleaga. De unde ştiu eu că natura nu-i mai vrea? Simplu. Nu se fut. Îi pui el cu ea, într-o cuşcă 2 ani de zile şi nu se fut. Ăsta e clar animal căruia i-a căzut steagul. Păi, uite animale care vor să supravieţuiască: câinii – ăştia în călduri fut orice, pisici, oi, găini, piciorul stăpânei; daca nu au ce, fut aerul şi tot fut ceva, de ce? Vor să prolifereze ca specie. La dracu’ şi doi oameni daca-i pui în aceiaşi cuşca 2 ani de zile se fut, nici nu trebuie să fie de sexe diferite (vezi puşcăriaşii), şi nu ştiu alţii cum sunt, da io, dacă aş sti ca mai sunt 1500 de oameni pe planetă, şi aş găsi una, chit că ar fi grasă, cu o singura sprânceană groasa pe toată fruntea, un neg sub buză şi cosuri pe ţâţe, mi-aş lua inima în dinţi şi alcoolul în tromf şi i-aş da-o din datorie. Lasă-i bă chinezu’ să moară cu demintate, vezi că ai nişte adidaşi de cusut pentru Europa, treilazecemii şi pierzi timpu’ la zoo. Cred că oamenii ăştia de neştiinţă tratează problema greşit. Doua fiinţe bete in aceiaşi cameră eventual se fut. Io zic să imbete urşii.

Şi vorbind de alcool… nu ştiu alţii cum sunt da’ la mine are un efect malefic: Râd la chestii care în mod normal mă amuză marginal, oamenii mi se par mai frumoşi şi mai deştepţi ca de obicei şi dau uşor din cap pe muzică pe care o urăsc foarte, foarte, mult. Alcolul îmi scade standardele. E bine, e rău, dar e soluţia la toate problemele din lume: Îţi scazi standardele până când orice rezultat poate fi considerat satisfăcător, şi apoi treci într-un plan nou de existenţă… vrei 100 de mii dar te satisfaci şi cu un pumn în stomac. Transcendenţă prin alcool. Dalai Lama nu ştie nimic.

marți, 20 martie 2007

Vânători, vagine şi alte variaţiuni

O observaţie inteligentă: piticul e ca un rezumat al omului: are toate părţile esenţiale pentru a inţelege despre ce e vorba, fără nimic de umplutură.

Mă enevrează denumirea de “atentat cu bombă”. Din câte ştiu eu, atentat e cand încerci să faci ceva şi nu îţi iese. No, în cazul ăsta, daca un musulman îşi leagă 7 kile de C4 de torace, intră intr-un magazin şi omoară 48 de oameni e deja un “reuşit cu bombă”… bine depinde şi câte victime avea ăla in plan… da’ io zic că in mare e un reuşit cu bombă. Alea de la 11 septembrie nu sunt atentate teroriste, sunt clar reuşite teroriste, ce să ne căcam pe noi cu trucuri psihologice? Ce, daca-i zicem atentat pe cine păcălim ca nu le-a ieşit ?

Vaginul şi anusul sunt două găuri prea apropiate. Creează confuzie. Adică, depinzând de poziţia femeii, ba e unu’ deasupra, ba dedesubt, ba la stânga, ba la dreapta…. Nu sunt nici cartograf, si nici nu am o înclinaţie specială către orientare în spaţiu, ca taximetriştii, plus, femeea nu este un sistem care să se deplaseze pe o traiectorie previzibilă, sau măcar vectorial constant. Sunt un om simplu cu abilităţi comune, şi nu sunt făcut pentru asemenea responsabilitate de a nimeri pe care trebuie. Până la urmă e ruletă rusească. Ar trebui să evolueze nişte distanţă intre ele.

Vânătorii sunt ultimii oameni. Nu am o atitudine hipioată, să zic că ţin cu animalele, ăstea tre să crape atâta timp cât tragi din ele foloase din categoria laptecarnebrânzăouă, dar să le omori din plăcere, ba chiar să spui că e sport mi se pare o tâmpenie. Eu din câte ştiu, intr-un sport, ambele părţi pornesc cu şanse egale, nu îi dă nimeni o puşcă cu lunetă la unu’ din portari să se asigure el că nu are tupeu nimeni sa-i dea gol. În schimb bastarzii aştia groşi in burtă şi subţiri in pulă simt nevoia să-şi reafirme bărbăţia greu încercată de criza vârstei stând juma de zi intr-un boschete ca să impuşte o caprioară. Nu văd ce e aşa de satisfăcător sau sportiv. Cică are şanse şi vânatul dom’le e corect. Şanse să ce? Să fugă? Corect ar fi să aibă şanse să il mătraşească pe stimabilul vânător, nu să scape. Eşti centaur? Du-te şi taie ursu cu cuţitul, atunci eşti bărbat, nu când stai in copac ca veveriţa şi împuşti mistreţul în timp ce se cacă. Îs enervante muistele ălea ipocrite care au haina de blană in şifonier şi se uită la animal planet şi exclamă ca vacile “vaai ce simpatică e marmoţicaaa!”. Să mori tu! E simpatică ea aşa, da’ dacă o omoară altu’ şi o face haină nu ai nimic împotrivă, atâta timp cât nu eşti de faţă la procedeu nu ? Iarăşi, să nu mă inţelegeţi greşit, nu am nimic împotriva exploatării animalului atâta timp cât, ipotetic ai putea să o faci şi tu. Eu nu am nici o reţinere să sucesc gâtu’ la o gaină daca e nevoie, şi singurele motive pentru care nu am călcat pe cap 35 de marmote ca să imi fac o haină de blană sunt că nu ştiu unde traiesc marmotele şi haina de blană arată homo pe un bărbat. Vai, da’ mie imi plac animaluuuţeleee; sărim peste faptul că au murit câteva duzine pentru aţi satisface egoul dărâmat, femeie proastă, ai patruj de ani, deja atârnă carnea pe tine şi barbac-tu oricum nu mai e atras de tine, ţi-a luat haina ca să scape de gura ta cât să se întoarcă la bostănit secretara. Din punct de vedere sexual prezinţi la fel de mult interes cât un gard de sârmă, şi haina aia de blană nu schimbă nimic. Rezumat: profită de animal atâta timp cât ai, măcar ipotetic, destule vene pe coaie cât să îl omori singur, pentru că, până la urmă chit că nu ai dat tu cu cuţitul, atâta timp cât il foloseşti, TU l-ai omorât. Dacă nu poţi accepta asta, fă-te vegetarian.

I-am lăsat pe pescari la urmă pentru că trebuie sa fii un tip special de idiot să te scoli cam când mă culc eu, să te duci pe lac şi să stai ca prostul 10 ore în soare şi ţânţari cu băţul în baltă să prinzi un peşte. Fute-maş, ce deştept eşti! Ai reuşit să păcăleşti un animal de 400 de ori mai prost ca tine! Să mor io de nu e satisfăcator! Mă-ta tre să fie extrem de mândră de tine, eminentule! Peştele nici măcar nu are gust bun.

miercuri, 14 martie 2007

Canibalism

V-aţi gândit vreo dată serios dacă aţi mânca pe cineva? Am vazut multe scârboşenii, mai ales în asia, pe care populaţia de pe-acolo le halea ca pe ambrozie: şobolani, câini, viermi, caracatiţe, insecte şi chiar penix de taur. Nu stiu alţii cum sunt, da’ io aş prefera să rod carnea de pe un femur de om decât să bag în mine scârboşeniile alea. Fizic omul e un porc mai dichisit şi cu mai puţină grasime. Pariez ca e cel puţin la fel de gustos ca porcul aşa că în continuare vă prezint două categorii de oameni pe care le-aş hali cu cea mai mare plăcere… cu reţete exacte.

Vegetarienii. Orice om care in viaţa lui a făcut, cel puţin temporar decizia imbecilă de a renunţa la proteinele animale care ne-au asigurat evoluţia cerebrală de la stadiul de animal grohaitor la animal metropolitan şi de a mânca conştient ca iepurii automat cade sub mine în lanţul trofic. Logică de clasa a 9-a: Toate mamiferele ierbivore se mănâncă. Eşti mamifer ierbivor => adă nişte ketchup când vii pe la mine. Plus, se pierde evidentul: Vaca manâncă furaj şi iarbă; hipiotul vegetarian mănâncă cele mai alese şi mai nutritive bălarii de pe planetă… deci e net mai gustos. Aş vrea să găsesc un de-ăsta intre 15 şi 25 de ani, ca să fie fraged… preferabil şi pocăit bine cât să nu consume alcool (pentru un ficat sanătos) şi sa-i frec ficatul copt cu gălbenuş de ou fiert şi mirodenii. Pate de casă de calitate excepţională, întins pe pâine de secară şi cu un vin alb.

Culturiştii. Mereu când ii văd la teveu mi se face foame. E normal… un muşchi de-ăla lucrat zilnic şi umflat de atâtea proteine şi hormoni, pariez pe orice că bate la cur de la distanţă mare orice cotlet din lume în materie de gust. Probabil nu e sănătos de la hormoni, creatină şi alte prostii cu care e umplut dar în ultimul timp se folosesc substanţe asemănatoare la toate fermele de porci, vaci şi găini aşa că nu aş băga in mine ceva nou pentru organism. No... ce fain ar fi să ies în faţa blocului cu halca de deltoid de culturist pe un umăr şi cu grătarul pe celălalt, să stau cu bidonul de bere în mână cât se perpeleşte, sa-l întorc cu furculiţa, să-l condimentez şi să mă uit cum salivează toţi vecinii de la miros….

Şi aş şi împuţina populaţia de dobitoci din lume… dacă stau să mă gândesc bine e şi bun pentru ecologie. Aş face parte din soluţie, pentru prima dată in viaţa mea.

joi, 8 martie 2007

titluless


uneori o poza face cat o mie de cuvinte.
aici nu e cazul. dar e hazliu.

luni, 5 martie 2007


Am văzut la ştiri acu’ ceva timp că o româncă, artistă mare, a avut impresia că a inventat un nouă mişcare în pictură şi a patentat-o repede “ondulism”. Până acuma, ea este singurul reprezentant al acestui curent. No, acuma vine întrebarea mea: Dacă e singura care face chestia asta.. cum devine ea un curent? Oi fi io mai incet în gândire da’ din câte ştiu io, ca să ai un curent, de orice fel, de la fizică la artă, trebuie să ai mai multe elemente care se mişcă in aceiasi direcţie. Când e numa’ unu, nu mai e curent, e doar o chestie solitară şi neinteresantă. Cât de pompos tre să fii să denumeşti o tâmpenie făcută numai de tine şi să te autoproclami inventatorul unei chestii de care nu-i pasă nimănui în mod special. Ai făcut ceva nou în artă ? Lasă posteritatea să decidă daca da sau nu, nu e tehnologie să o duci la patentat la Viena. Ca fapt divers, am inventat şi io un nou curent în pictură, se cheama “mspaintism” şi aveţi aici o capodoperă a acestei mişcări revoluţionare. Se cheamă “pisică arătând cu ce îşi ondulează produsul”

Aţi observat că, absolut orice se întâmplă nasol în ţară, apare Geoană la teve şi are un discurs cu “bla bla bla, din cauză ca preşedintele Băsescu, bla bla dictator de mâna a doua bla bla”. Nu îi iau apărarea lu’ Băse, că face şi el o grămada de tâmpenii, dar e fizic imposibil să fie responsabil de toate relele pe care i le pune prostănacul in cârcă. Cred că Joiană are o comise de 50 de avocaţi ninja care se ocupă numai cu gasirea de conexiuni între ce se întâmplă najpa şi Băsexu. “Hmm, mi-am spălat maşina şi a început să plouă. Clar e vina lu’ Băse, dar nu ştiu de ce… băieţi, la treabă! Iar ne-a facut-o!”

Între timp, în alt colţ al ţării, un alt mare artist tocmai a ieşit din puşcărie: Kurt Treptow, un american condamnat la 7 ani de pârnaie acu’ vreo 4 ani, pentru bostănit minori. A fost eliberat cu 3 ani şi ceva mai devreme pentru că e scriitor. A scris o chestie despre viaţa lui Dracula. Interesant. Ar fi fost mai interesant să scrie ceva din experienţa personală, o autobiografie intitulată “La 9 ani, de 9 ori mai strâmte” sau “Fetiţele de 9 ani: peste alţi 9 ani merg şi acuma”. Personal, l-aş fi închis încă 10 ani într-o celulă mică, cu un turnător formator pe nume Grigore închis pentru accese aleatorii de violenţă faţă de oameni cu accent ciudat, de 170 de kile, cu o pulă vârtoasă şi noduroasă şi preferinţe sexuale ambivalente şi aş fi aruncat cheia. Să vadă şi el ce-i aia să devii femeie înainte de termen. Dar iar sunt ipocrit. Ce, nu poţi să corupi copile şi să fii si scriitor în acelaşi timp ?

duminică, 4 martie 2007

Despre ofuscarile publice

Plecand de la ideea ca suntem aceeiasi cu totii e si logic ca pe toti ne enerveaza in mare aceleasi chestii. Pe toti ne enerveaza mecla grasa a lu Nastase, pe toti ne enerveaza slinosu' de deasupra care ne baga manele tot timpul, pe toti ne enerveaza, etc. etc.
Rareori... se trezeste cate unu ( ca frustratu' asta care scrie aici ) si reuseste sa zica pe nume chestiilor care noi nu le spunem. De ce??? daca chiar ne irita asa mult in fiecare zi?
PENTRU CA SUTEM PREA PROSTI!!! Nu suntem capabili sa zicem in cuvinte ceea ce simtim si ceea ce gandim. O fi limba romana asa de tarfa incat sa nu ne lase???. De asta e romanu e asa trist: ca nu poate sa zica mai mult decat "basescu e de vina" , de asta toate relatiile sunt de cacat pentru ca suntem prea idioti incat sa spunem mai mult decat " te iubesc puiu/fluturas/gaina/curca/elefant/urs/dragon/lamatin sau orice alta lighioana iti trece prin cap". De asta nu suntem impacati cu noi insine ca ipocritu' asta care scrie aici , nu pentru ca nu am stii ce fel de oameni suntem, ci pentru ca nu o recunoastem, e ca si cum ai avea o dependentza de mancat cacat sau de droguri si ai nega-o desii stii ca ai....
Probabil ca nu radeti deloc citind aceste randuri.. si daca e asa... slava Domnului eu mi-am atins scopul... Sa deschidem ochiii!!
Sa razi intr-un mod masochist si trist de defectele tale e pentru cei care macar sunt constienti de ele si fac misto in grupuri mai mari decat creierul lor dar nici la nivelu "semipublic" al blogului. Nu ai dreptul sa razi de poantele cu iz social daca nu stii ca razi de tine insuti de fapt.
Nu am ideeile astea de cand l-am cunoscut pa net pa radu... dar postu asta e scris la draci... si nu stiu cand o sa mai fiu in starea asta sa mai zic ce am zis acum.
De pe scaunul din camera mea.. eu , prostia mea si existenta mea de cacat va saluta!!

vineri, 2 martie 2007

notiuni introductive

“A gândi înainte de a vorbi e ca a te şterge la cur inainte de a te căca”

Trăim într-o epocă sinistră. Hazlie, dacă eşti masochist sau ai umorul mai negru decât cerul gurii lu’ Iliescu, dar în mare sinistră. Blogul este expresia supremă a acestei epoci, o invenţie jenantă prin care se pot exprima semipublic oameni care nu au nimic de zis.

În ziua de azi, omu’ scrie mai mult decat citeşte şi 3 din 4 oameni se cred artişti, da’ artişti compleţi, ca Leonardo, nu vrăjeală; în mintea lor lejeră ei cred ca pot scrie poezii, picta, cânta şi toate cele până la împletit coşuri din nuiele subacvatic de talentaţi ce sunt. Oamenii ăştia fac bloguri; şi nu numai ei. Mai sunt şi alte categorii, de la proasta care vorbeşte mult şi ţine blog despre viaţa ei complet comună şi este citită de 3 fraieri care vor sa i-o tragă şi 4 proaste de rang inferior care vor să o imite până la luzăru cu ochelari care pe internet a descoperit sensul vieţii dar in viaţa reală îi scuipă lumea in senvişul pregătit pachet de mă-sa cât se duce pe la baie. Toţi ăştia au ceva în comun: se cred speciali; şi nu speciali ca cerşetorul ăla de la metrou cu un picior invizibil, ci speciali ca Neo, şi simt că este datoria lor civică sa ne insulte corneea şi lobii parietali (mamă câtă biologie ştiu) cu excrementele lor cerebrale. Handicapabili.

Nu eşti poet daca ai publicat o poezie la ziarul şcolii, pentru că e o maculatură de rahat pe care nu dă nimeni doi bani; nu eşti pictor pentru că a zis mă-ta ca desenezi frumos, maică-ta te minte să te simţi bine şi nu eşti următorul Elvis dacă torturezi o chitară in faţa prietenilor tăi şi ei spun că sună “super”. Prietenii tăi sunt la fel de proşti ca tine.

Eu dau vina pe sistemul de învăţământ care le bagă între urechi de mici ideea că sunt unici şi speciali, capabili de lucruri măreţe. FALS. Dacă aş fi profesor aş incepe fiecare lecţie cu monologul următor: “Dragi copii, şi spun dragi pentru a vă da un sentiment de siguranţă emoţională, pentru că v-aş strânge de gât pe toţi şi aş plânge de fericire in timp ce o fac, vă rog să vă uitaţi la elevii din jurul vostru. La prima vedere vi s-ar părea ca sunteţi diferiţi unul de altul, dar nu este aşa. Sunteţi variaţii pe aceiaşi temă cu o altă meclă, şi este o şansă mai mare sa imi iasă mie acum ficatul pe cur şi să facă un dans interpretativ decât ca vre-unul din voi sa facă sau să zică ceva interesant sau inteligent pe parcursul intregilor voastre vieţi mizeabile, scurte şi lipsite de conţinut.” Uneori adevărul doare.

Şi totuşi, cu toate cele spuse mai sus, de ce totuşi m-am apucat eu să-mi fac blog? Mă cred mai special decât restul oamenilor care se cred speciali ? De ce aş face ceva de care fac mişto ?

Raspunsul e simplu, şi aici am să o citez pe prietena mea: “eşti ipocrit”. Da, sunt, şi am şi un ego de hranit.