Banc

(Ăsta e un banc clasic. Bag şi eu o variantă)

Un tip musculos, îmbrăcat în pompier intră într-o agenţie de impresariat, tot numai un zâmbet. Trece de secretară, intră în biroul şefului, şi încuie uşa după el. Impresarul, complet nedumerit, se uită la el din cap până-n picioare şi-l întreabă.
- E vreo problemă, domnule pompier?
- Nu-s pompier, răcneşte ăsta entuziast, da am pentru tine, prietene, un număr GENIAL! E cu animale, de fapt cu un măgar.
- Îmi pare rău, răspunde impresarul, enervat brusc. Noi nu impresariem decât muzică, şi nu lucrăm cu animale că-s greu de controlat.
- Moşule, să moară Vespassian dacă nu am cel mai bun număr din istorie, continuă ăsta. Are şi muzică, ba chiar o avem şi pe Mihaela Rădulescu. E şi pregătit un teatru acum, să-l vezi dacă te interesează.

Impresarul cum aude de Răduleasca imediat îi sclipesc ochii. Se suie repede în maşină cu pompierul şi direct la teatru. Se aşează pe un scaun gol şi pompierul dispare după perdea.

Se ridică cortina, scena e goală, în afară de un pian în partea stângă şi un dulap în spate. Pe scenă intră un măgar şi se opreşte în mijloc. Deodată se deschide dulapul, şi din el iese un pitic îmbrăcat în frac. Ia taburetul de la pian, îl pune în spatele măgarului, se descalţă şi îşi suflecă pantalonii până la genunchi. Apoi escaladează măgarul şi îi introduce piciorul drept în cur, în timp ce îi masează tandru penisul cu celălalt picior, ţinându-se cu ambele mâini de coada animalului, pentru echilibru. Intră în scenă un tip morbid de obez, la vreo 300 de kile, îmbrăcat într-un costum de spider-man, dar fără mască, fumând o ţigară şi ţinând un borcan cu benzină într-o mână. Se duce la pitic şi îi toarnă toată benzina pe haine, apoi aruncă borcanul. Piticul se lasă pe spate, în continuare masând penisul măgarului cu un picior şi cu celălalt adânc înfipt în curul lui. Grasul îl ia de mijloc şi îl coboară puţin. Piticul dă drumul la coada măgarului şi îi dă pantalonii jos grasului, începând să i-o sugă. După 5 minute, grasul ejaculează pe sacoul îmbibat cu benzină a piticului, fix când termină ţigara, şi o stinge în acelaşi loc. Moment în care piticul ia foc instant şi îi dă un şut în coaie măgarului. Măgarul, surprins, dă să lovească piticul dar este e în unghi mort aşa că îi freacă o copită în gură grasului, şi începe să alerge în cercuri pe scenă, răgind, cu piticul în flăcări încă atârnând de curul lui. Grasul, năuc de lovitură şi cu faţa plină de sânge, îşi bagă o mână în gură, şi scoate un dinte, pe care îl aruncă pe scenă. Scuipă încă doi dinţi şi o baltă de sânge, şi se duce la pian, şi începe să cânte „Trei culori cunosc pe lume”. Se tot îneacă cu sânge şi e complet afon la voce, deşi la pian se descurcă perfect. Pompierul intră pe scenă, smulge piticul în flăcări din curul măgarului, îl aruncă pe jos, îşi scoate penisul şi urinează pe pitic, stingându-l cu jetul gros. Apoi ţipă de trei ori:
- Regele a murit! Trăiască regele!

Se duce în faţa scenei şi rămâne acolo, împietrit, cu pantalonii în vine şi cu ultimele picături de urină scurgându-se din penisul lui. Lumina aproape se stinge, un spot îl luminează pe obez în deplină glorie. El pleacă de la pian, se duce la cadavrul piticului, se apleacă şi începe să plângă. Din spate se aude „Dunărea Albastră”. Bucuros, grasul ridică cadavrul piticului şi începe să valseze cu el, la care pompierul zice tare şi răspicat, către public:
- Fumatul chiar este singura ta plăcere?

Cortina cade, lumina se aprinde, impresarul aplaudă frenetic.

- Interesant numărul acesta al vostru! Cum se cheamă?

La care pompierul răspunde:

- Aristocraţii!