Yahoo Messenger: mic ghid

Greu am ajuns pe messenger. Nu îmi instalasem porcăria că am avut tot timpu' o aversiune față de tot ce ține de yahoo. Mi se pare că sună așa, a ce strigă un oligofren când se dă pe topogan. Și mă ia una tare "aidi dă mess ai?" "ce-i ăla?" "messenger bă!" "care din ele? am AIM și MSN (folosite de toată lumea în afară de români de atunci până în zilele noastre)" "cum care bă yahu mesengeăr, doar nu-s mai multe". Și așa am aflat io că românu' e unic în lume. El nu are MSN, are yahoo, nu are myspace, are haifaiv, mai mult, nici n-a auzit de ăstea de mai sus. Cum au ajuns toți românii și numai ei să le folosească e un mister gen Stonehenge. Sunt multe motive pentru care îmi repugnă programu' ăsta, da' o să trec în revistă doar pe ălea esențiale: mai exact emoticoanele și oamenii.


În primul rand, eu vreau să fac un schimb de informații pe YM, nu mă interesează ce simpteți în legătură cu ceea ce vorbim. Păstrați destăinuirile emoționale pentru psihologu' școlii. Mie mi se fâlfâie. Mă piș pe smileyurile voastre. Emoticoanele sunt cea mai grețoasă invenție umană. Niște pictograme standardizate pentru cei prea imbecili să poată să-și exprime starea de spirit în cuvinte. "Cum te simpți?" "Sunt foarte ☺!" Rezolvarea prostului. Eu cred că trăirile affective umane sunt mai complexe de atât. Plus, că emoticoanele tratează doar gama de expresivitate feminină. Cele trei stări de spirit natural-masculine, "iritat" "nervozat" și "cu crimă-n gând" nu au emoticoane. DISCRIMINARE DOM'LE. Și toți ipocriții fac abuz. Îi vezi pe yahoo că trântesc o duzină de gălbejiți care se tăvălesc de râs, scot limba, și alte fantezii, și în viața reală au expresivitatea facială a unui atac cerebral. Păi nu merită să le dai cu tastatura în gură?


Dar să trecem la fauna Y!M. Animalele pe care le avem toți în listă:

DJ Fantezie: Tre să-l știți pe ăsta. Tot timpul are o melodie în status. Caută aprobare prin muzică. În mințișoara lui odihnită tot speră că într-o zi cineva o să-i zică: "oau, asculți X? ce COOL ești!". Până atunci tot schimbă statusul, poate-poate îi pasă cuiva ce ascultă el.

Minte creață: Semidoctul ăsta mereu o gândire profundă, de obicei furată de la alții la status. Mai mereu ceva care începe cu "dragostea este ca.." sau "viața e ca..". Să n-am parte de șopănhauăr daca nu mă impresionezi cu skillu' tău de copy-paste. Profundule.

Declarantul: Am o proastă în listă care tot timpul are la status "Te iubesc Marean!". Nu e caz unic. Se pare că declarația de dragoste ca status e un fel de cântat la balcon la român. Aparent partenerul e fleașcă de declarații publice de romanță. Mai e și varianta cu avatarul cu jumătatea nesemnificativă sau poza de cuplu. Opțional inimioare. Bine ai venit în lumea celor cărora le pasă de viața ta amoroasă; populație tu și mă-ta.

Naratorul: Tre' să-l știți. De obicei e o curvă grasă. Tot timpul are la status ce face în acel moment: "fac baie" "mă uit la un film DND" "mă cac" (ok, numa io pun statusu' ăsta) "fumez o țigară" "m-am trezit". Genul ăsta de personă trăiește într-o lume imaginară unde altora le pasă de ce fac ei în momentul actual. Chiar au impresia că există cineva care dă o jumătate de rahat zburător pe activitățile lor cotidiene. Și mai pun și DND ăla. Vrei să nu fii deranjat? treci pe invisible, sau închide dracu' computerul. Nu mă interesează că nu poți vorbi că te dai cu cremă fungicidă în pizdă.

Piaristul alarmat: Omul ăsta ori are un blog de căcat unde-și scrie gândurile obosite, ori mai pune o poză cu el și mă-sa pe pagina lui de hi5. Simte că trebuie să știi și tu ce schimbări a făcut pe pagină și are mereu mîndrețea de sait la status. Oricum nu are timp de messenger. Omu' dă refresh la site counter să vadă daca i-a dat cineva click pe borâtură. Nu-l deranjați.

Gargară. Gargară nu are ce face toată ziua. Are impresia că tu vrei să-i ții de urât și vrea să facă conversație. Incepe mereu cu "Ce faci?" pentru că nu are nimic concret de comunicat. Vrea doar să consume pixeli inocenți cu conversații inutile. De obicei e femeie. Trebuie contracarat brusc. Cum vezi primul simptom ("ce faci" adică), zici "tocmai plecam" și trânteși un "permanently offline" altfel riști să fii prins într-o discuție de 2 ore despre nimic.

Ticălosul stealth. Mare mârșav. Stă tot timpul pe permanently invisible. La un moment dat ai impresia că și-a schimbat contul, sau a murit, că nu-l vezi niciodată. Când dai să-l ștergi din listă sare din eter cu un "bă, dă și mia 200 de mii până marți" sau "hai nu mă ajuți să mut mobila prin casă?". Bastardul a fost acolo tot timpul, dar nu te contactează decât când are nevoie de ceva. Aruncă bomba si dispare din nou în invizibilitate.

Spammerul cretin. Mereu îți vine să-l razi din listă, dar ba ai nevoie de el, ba maică-ta o cunoaște pe mă-sa, ba ți-a donat un rinichi. Oricum e cretinul tău și trebuie să te obișnuiești cu el. Chit că auzi de 10 ori pe săptămână că se închide messengeru dacă nu trimiți mesajul mai departe și tragica poveste a copilului care are nevoie de un donator de sange.

Spammerul exhaustiv. Ori freacă menta toată ziua la muncă, ori e șomer și arde gazu' pe acasă. Oricum are mult timp liber și orice idioțenie dezgroapă din tenebrele netului ține să o împărtășească cu un mass. De unde dracu' ai mai vedea pisici dansând dacă nu l-ai avea pe obositul ăsta în listă?

Domnul Enigmă. Habar n-ai cine e și cum a ajuns pe lista ta. Te uiți ca bou-n țavă la avatarul lui și te tot întrebi "bă cine pizda măsii e bă ăsta? parcă seamănă cu Cornel, da' nu e Cornel.." Uneori mai și schimbă persoana de la avatar să te bage în ceață și mai mult. Oricum nu-l întrebi ca să nu te faci de căcat și nu îl ștergi că poate îți aduci aminte. Așa rămâne eterna enigmă din listă.