Chestii

Uite o chestie pe care bag mâna în foc că a trait-o toată lumea: Aşteptam un lift cu încă vreo 10 oameni când vine al unşpelea, se uită la noi restu’ şi apasă pe butonu’ de la lift. Ce dracu era în capu’ lui ? Din aştia care eram nu dusese pe nimeni dibla să apese pe buton ? Il aşteptam pe deşteptul de dânsu’ sa apese în timp ce noi admiram peisajul? Cât de dobitoc poţi să fii să ajungi în faţa unui lift unde-s un maldăr de oameni şi să te trăsnească ideea “poate n-a apăsat nimeni butonul!”. Noi, ăştia mai săraci cu duhul ne rugam la Mbnutu, zeul aztec al ascensoarelor să deschidă cutia magică care să ne poarte spre etajele superioare, bine că ai venit tu, Mesia lifturilor să apeşi pe buton că pe noi nu ne-ar fi dus capul în vecii vecilor!

Mă enervează hedoniştii. Cum adică curent filozofic dom’le ? Zi clar : “suntem leneşi si facem numa’ ce vrea pula noastră”. Ce e filozofie în asta?

La Eroilor era expoziţie de fotografii cu clovni. Urăsc clovnii. Nu îi înţeleg. Sunt fericiţi fără nici un motiv. Asta mă sperie. Adică, înteleg sa fie fericiţi dacă ar fi câştigat la loto sau au tras heroină, sau măcar daca ar fi făcut un secs. Eu nu i-aş trage-o în vecii vecilor unui clovn. Decât dacă ar fi foarte, foarte hazliu…..

Mereu când mă aşez pe scaun în metrou vreau să surprind şi de aceea mă aşez pe scaunul pe care se aşteaptă cel mai puţin lumea din jur să ma aşez. Vreau să se uite la mine miraţi şi să se gândească “Ce tip senzaţional! Nici cu gandul nu gandeam că se va aşeza pe scaunul ăla! Cât de imprevizibil!”

Urăsc eufemismele legate de moarte, genul ăla din ziar de la rubrica decese. Zi-le bă pe nume că nu eviţi finalitatea morţii cu metafore. “S-a stins” doar dacă a ars de viu, în orice caz e mort. “Nu mai e printre noi”, ba e, da’ e mort. “A încetat din viaţă”, mai exact a încetat prin moarte. “S-a ridicat la ceruri”, pai cum dom-le ca io-l văd acolo mort? Mă înşeală ochii ? Plus toate metaforele ăstea îs fumate. Trebuie ceva nou, ceva fresh. Uite, pornesc eu cu una: “Se trage de şireturi cu sfântu’ Vasile”. Să elaboreze pe tema asta.

Am văzut una în staţie care avea un tricou pe care scria “Cute”. Cred că ăsta e unul din atributele pe care le descoperă privitorul, iar mesajele de genul ăsta nu-s destul de subliminale să te împingă spre această categorisire împotriva voinţei tale. Adică îmi insultă inteligenţa! Ce, is prea prost să îmi dau seama singur aşa ca îmi spune ea?. Cred că am destulă putere decizională să hotărăsc singur daca e “cute” sau nu. Jos cu judecăţile de valoare externe care hotărăsc pentru tine! Jos cu caracterizările prestabilite de alţii care te iau de prost! Putere poporului! ANARHIEEE!

Am văzut un moş în autobuz care citea meticulos un articol despre cum să ai un păr frumos. După ce l-a terminat a trecut la unu’ despre flexii şi extensii. Fix ce are nevoie un om de 70 de ani cu păr în urechi şi destulă piele atârnată pentru o canapea: Şampon cu extra volum şi strălucire şi nişte pillates.

“ – Tocmai ţi-ai depus CV-ul la compania internaţională a durerii!

Scuipând dinţi şi sânge pe linoleumul jegos de dinainte de revoluţie Mirel nu putu să nu realizeze că tocmai a auzit cea mai proastă figură de stil a tuturor timpurilor.”