Senzaţional. Anim’Est, ca absolut orice pe lumea asta, mi-a provocat o combinaţie de furie şi dezgust.

Aş vrea să folosesc mai puţine metafore cu căcat. Să descriu şi altfel de calitate indoielnica. Chiar o să mă strofoc de acum înainte dar, in cazul asta nu merge. Am văzut la Anim’est un calup de scurt metraje româneşti, făcute de distruşii ăia de la UNATC şi UNARTE care altfel nu poate fi descris:

Dacă m-aş fi căcat într-o sită, m-aş fi întors invers şi m-aş fi pişat peste căcat, filtrând pişatul prin căcat, zeama rezultată ar fi avut o valoare INCOMENSURABIL MAI MARE decât toate porcăriile ălea de scurt metraje despre nimic, fără idee, desenate oribil şi lipside de orice urmă de artă.

Nu. Mai trântesc una. Să comparăm arta, la modul general cu un căcat mare şi aburind. Ei, să zicem că, în calitate de artist, vrei să faci un căcat mare şi aburind dar, aşa la început, te mulţumeşti să îi ştergi la cur pe alţii şi să te bucuri că ai şi tu o urmă de artă pe o bucată de hârtie igienică. Dar băieţii ăştia se grăbesc prea tare şi şterg la cur pe altu’ înainte de act, arată la toată lumea o bucată de hârtie igienica cu trei floci antrenaţi de fricţiune şi o dâră de hemoroid simtind ca au atins profunzimea artei cand nici macar nu i-au zgâriat suprafaţa.

Fals băieţi. Fals.
Bun. Terminăm cu scatodelirul.

Filmele se împărţeau în două categorii:
- Ar fi fost relativ hazliu dacă eram grav fumat
- M-ar fi speriat rău dacă eram grav fumat.

Nici măcar nu le-au selectat în aşa fel încât să te bucuri de ele drogat sigur. Artiştii plei.
Măcar m-am dus cu colegu’ Andrei şi am comentat ca nişte mârlani şi am râs (de comentariile noastre, că pe ecran nu era nimic hazliu). Şi dup-aia am văzut un lung metraj “Angels and Idiots” care a fost relativ ok, pentru că am rezonat ceva cu personajul principal care era un mârlan.

Ceea ce m-a adus la concluzia zilei. Unii oameni fac chestii mişto dar, în general nu-s români. Artiştii români sunt prea ocupaţi să-şi miroasă propriile băşini şi să se bată pe spate unu’ pe altu’, profund înglodaţi în coconul lor de autosuficienţă să facă chestii mişto. SAU, SAU, PUR ŞI SIMPLU SUNT IDIOŢI. Toţi submediocrii ajung în domeniul artistic pentru că nu se pricep la absolut nimic practic, deducand brusc ca sunt înzestraţi. Turmă de respiraci pe gură care se cred speciali şi funcţionează pe principiul “dacă faci ceva destul de abstract, automat e profund". NU E BĂ, înţeleg simbolurile, când există, nu m-am născut la mă-ta-n păpuşoi şi n-am copilărit ducând oile la păscut şi futând gâşte. Înţeleg ceva din artă. Îmi dau seama când aţi avut o idee mediocră şi aţi implementat-o atât de prost încât nu se mai vede pentru că sunteţi idioţi şi îmi dau seama şi când nu aţi avut nici o idee şi aţi încercat să ascundeţi asta cu un maldăr de chestii fără sens, poate nu se prinde nimeni, cum ascunde mâţa rahatu’.

Sunteţi proşti bă, UNARTE, UNATC şi de unde dracu’ aţi mai venit. La sapat la canal cu voi.

Dacă intraţi pe pagina festivalului, uitaţi-vă puţin la oaia aia. Se vede după expresia ei de resemnare şocată ca a fost molestată de artişti falşi.

---------------------------------------------------------------------------
Şi dup-aia s-au aprins luminile în sală şi i-am văzut în toată splendoarea glorioasa.

Aţi observat vreo dată că orice om lipsit complet de personalitate, de orice urmă de trasaturi psihice interesante, se îmbracă excentric ca să ascundă acea lipsă cruntă de individualism intern ? Compensează prin aspect ce nu pot scoate pe gură.

Şi pălăriuţe, şi eşarfe, mii de brăţărele, haine în pătrăţele, ochelari cu rama groasă, freze asimetrice, freze în ochi, freze parcă făcute de mine la beţie, gagici cu dreaduri...

Gagici cu dreaduri e mult zis. N-am văzut în viaţa mea o tipă mişto la faţă cu dreaduri. Toate sunt şterse şi băşite, machiate în căcăniu sau deloc, că de, îs hipioate şi salvează balenele nefolosind chimicale si îndoindu-mi mie basonaşele şi conuleţe de pirat cu meclanul lor hidos. Nu merge bă. Daca aş fi vrut să fut ceva cu dreaduri, aş fi futut un Predator. Şi să vă spun io, ca am avut, din idioţenie, dreaduri vreo 2 luni. Îs cele mai insalubre chestii pe care poţi să ţi le faci la in cap. Pe lângă faptul că îţi distrug parul de trebuie ras dup-aia, adună şi mai multe gunoaie decât toate firmele lu’ Prigoană la un loc.

Cât pot să urăsc eşarfele. Înţeleg să porţi la gât ceva când îs minus 20 de grade, sau când vrei să jefuieşti o bancă în vestul sălbatic şi ai nevoie de ceva pe meclă. Dar la 20 de grade cu plus ? Las, că ştiu io! Vâ gândiţi la mine, ghiduşilor, vreţi să îmi uşuraţi munca de a vă spânzura! Veniţi cu materialul gata, sa trebuiască doar să găsesc o cracă. Staţi voi liniştiţi că am tot timpu’ 5 metri de funie în rucsacul ăla urât de tot îl port în spate. N-am nevoie. Sa nu uitam, bărbaţii cu eşarfe = uberpenibil.

Şi atâtea proaste pe metru pătrat, fasolindu-se şi dând ochii peste cap şi vorbind tare în romgleză, să audă lumea că ele e mai cultivate decât sfecla. Nu vedeţi bă că sunteţi atât de poaste că vă ştergeţi la cur invers şi vă umpleţi pizda de căcat ? Artă vă trebuie vouă?

Gata. M-am calmat. Ne vedem la următoru’ festival. Pace.