Zile de nastere

Zilele de nastere… un mod bun de a ne aduce aminte de unde am pornit cu toţii: alunecând dintr-un vagin hidos contorsionat pe tot soiul se secreţii şi excremente ( pentru că, deşi puţină lume ştie, când femeia impinge cu toată forţa ies şi copiii maro). Goi, urâţi, cu faţă de broască, legaţi de singurul nostru prieten, placentă. Ah placentă, tovarăş de nepreţuit, doar unul din noi ajunge acasă, să observe rudele cum fac feţe idioate (ca de, e social acceptat sa faci feţe ca un imbecil/Teo de faţă cu copii), celălalt va fi cremat, sau gătit şi mâncat dacă părinţii is mai ciudaţi…

Unii părinţi cretini filmează momentul naşterii. Mi se pare normal, zic eu, cine nu ar vrea pe casetă un moment jenant/gore, care continte si genitalele materne să arate la prieteni, peste 25 de ani, intr-un moment de beţie? “Uite bă ce am filmati ieri cu telefonu, un caine cum se cacă!” “Stai ba să vezi ce am io pe VHS!”. Bine că ai mei, oameni relativ normali nu m-au filmat la ieşire. Singura plată corespunzătoare pentru o asemenea jignire ar fi să-i filmezi când mor, amândouă situaţiile fiind momente clasice Kodak.

Nimeni nu îşi aduce aminte de ziua mea de naştere. E doar o dată aleatoare in calendar, cine dracu’ o ţine minte de la un an la altu ? Dacă vrei să îşi aducă aminte le spui cu câteva saptamani înainte, şi dup-aia tot e naşpa că îţi trimit mesaje fix când dormi „la mulţi ani bla bla“, şi vor să-i scoţi şi la o bere şi n-ai bani şi chef de toţi şi mai bine că nu îşi aduce aminte nimeni de ziua mea de naştere. Mă enervează fraza „La mulţi ani!“. Cred că e de la sine înţeles că o să traiesc mulţi ani, nu sufăr de nimic terminal. Cum adică “la mulţi ani” ? Aveţi vre-un dubiu ?

Toţi îşi aduc aminte în schimb de ziua de nume. Vine sfântu’ Andrei, te uiţi la A in telefon, scrii un mesaj şi îl trimiţi la toţi calificaţii din listă, şi ăia se bucură ca proştii ca ţi-ai adus aminte de ei. Nu bă, e sărbătoare mare şi ai un nume generic! Ar trebui să facă ăştia şi un sfântu Radu, să mă bucur şi io ca prostu. Şi unu’ mai mic pentru Raul, Sfântul Raul, patronul spiritual al skiului nautic, fesurilor de mohair şi mustăţilor latino (alea subţiri, care se mulează pe buza de sus).

Ar trebui să fie partea cea mai importantă la canonizare. “Ce ziceai că ai făcut ? Salvat 40 de orfani dintr-un azil în flăcări ? Cum te cheama ? Vasile ? Avem! Următoru! Cum zici că te cheama ? Stamate? Ia zi mă Stamate, fapte bune ai făcut ?”

S-ai scoată din calendar pe Vasile cel mic, Vasile mijlociul, Taierea capului lu’ Ioan botezatoru’, Ştefan Reloaded şi alţi de-ăştia, ce dracu’ e seria Rambo sau e calendar? Şi dacă tot e, să bage acolo mic, un Radu pe undeva, preferabil vara, să am un pretext în plus de aruncat cu bere sub nas.

Oricum, îs cu un an mai bătrân, şi asta e cea mai mare realizare a mea in ultimele 12 luni.