duminică, 30 noiembrie 2008

TATOV

Nu obisnuiesc sa bag munca altora pe aici, dar clipul e prea bun sa nu fac o exceptie. Destepti baietii astia de la Academia Catavencu. Cine or fi si ei.

Banc

(Ăsta e un banc clasic. Bag şi eu o variantă)

Un tip musculos, îmbrăcat în pompier intră într-o agenţie de impresariat, tot numai un zâmbet. Trece de secretară, intră în biroul şefului, şi încuie uşa după el. Impresarul, complet nedumerit, se uită la el din cap până-n picioare şi-l întreabă.
- E vreo problemă, domnule pompier?
- Nu-s pompier, răcneşte ăsta entuziast, da am pentru tine, prietene, un număr GENIAL! E cu animale, de fapt cu un măgar.
- Îmi pare rău, răspunde impresarul, enervat brusc. Noi nu impresariem decât muzică, şi nu lucrăm cu animale că-s greu de controlat.
- Moşule, să moară Vespassian dacă nu am cel mai bun număr din istorie, continuă ăsta. Are şi muzică, ba chiar o avem şi pe Mihaela Rădulescu. E şi pregătit un teatru acum, să-l vezi dacă te interesează.

Impresarul cum aude de Răduleasca imediat îi sclipesc ochii. Se suie repede în maşină cu pompierul şi direct la teatru. Se aşează pe un scaun gol şi pompierul dispare după perdea.

Se ridică cortina, scena e goală, în afară de un pian în partea stângă şi un dulap în spate. Pe scenă intră un măgar şi se opreşte în mijloc. Deodată se deschide dulapul, şi din el iese un pitic îmbrăcat în frac. Ia taburetul de la pian, îl pune în spatele măgarului, se descalţă şi îşi suflecă pantalonii până la genunchi. Apoi escaladează măgarul şi îi introduce piciorul drept în cur, în timp ce îi masează tandru penisul cu celălalt picior, ţinându-se cu ambele mâini de coada animalului, pentru echilibru. Intră în scenă un tip morbid de obez, la vreo 300 de kile, îmbrăcat într-un costum de spider-man, dar fără mască, fumând o ţigară şi ţinând un borcan cu benzină într-o mână. Se duce la pitic şi îi toarnă toată benzina pe haine, apoi aruncă borcanul. Piticul se lasă pe spate, în continuare masând penisul măgarului cu un picior şi cu celălalt adânc înfipt în curul lui. Grasul îl ia de mijloc şi îl coboară puţin. Piticul dă drumul la coada măgarului şi îi dă pantalonii jos grasului, începând să i-o sugă. După 5 minute, grasul ejaculează pe sacoul îmbibat cu benzină a piticului, fix când termină ţigara, şi o stinge în acelaşi loc. Moment în care piticul ia foc instant şi îi dă un şut în coaie măgarului. Măgarul, surprins, dă să lovească piticul dar este e în unghi mort aşa că îi freacă o copită în gură grasului, şi începe să alerge în cercuri pe scenă, răgind, cu piticul în flăcări încă atârnând de curul lui. Grasul, năuc de lovitură şi cu faţa plină de sânge, îşi bagă o mână în gură, şi scoate un dinte, pe care îl aruncă pe scenă. Scuipă încă doi dinţi şi o baltă de sânge, şi se duce la pian, şi începe să cânte „Trei culori cunosc pe lume”. Se tot îneacă cu sânge şi e complet afon la voce, deşi la pian se descurcă perfect. Pompierul intră pe scenă, smulge piticul în flăcări din curul măgarului, îl aruncă pe jos, îşi scoate penisul şi urinează pe pitic, stingându-l cu jetul gros. Apoi ţipă de trei ori:
- Regele a murit! Trăiască regele!

Se duce în faţa scenei şi rămâne acolo, împietrit, cu pantalonii în vine şi cu ultimele picături de urină scurgându-se din penisul lui. Lumina aproape se stinge, un spot îl luminează pe obez în deplină glorie. El pleacă de la pian, se duce la cadavrul piticului, se apleacă şi începe să plângă. Din spate se aude „Dunărea Albastră”. Bucuros, grasul ridică cadavrul piticului şi începe să valseze cu el, la care pompierul zice tare şi răspicat, către public:
- Fumatul chiar este singura ta plăcere?

Cortina cade, lumina se aprinde, impresarul aplaudă frenetic.

- Interesant numărul acesta al vostru! Cum se cheamă?

La care pompierul răspunde:

- Aristocraţii!

vineri, 28 noiembrie 2008

Herpes

No, începem cu un anunț de mica pulicitate:
Care ești făh, de mi-ai dat herpes?

De fapt, rămânem la herpes, că e fain subiectul și-s prea mahmur să mă taie o idee genială. Oamenii cu herpes sunt oameni sociabili. Cu cât ești mai sociabil, cu atât mai mare e șansa să-l iei. Și dacă tot îl ai, de ce să fii egoist și să nu-l dai mai departe? Doar l-ai primit și tu moca, ce? Mi se pare de bun simț. Mai ales că nu se vede pe întuneric, prin baruri. Și nici nu trebuie să stai la mozoleală cu tot poporu, e mult mai simplu. Bei și tu din toate sticlele și zici "scuzoaie, credeam ca e sticla mea. Hai ca n-am herpes, poți să bei în continuare".

E o senzație așa, glorioasă, de continuitate a ființei să știi că herpesul pornit de la tine, se tot duce mai departe, și o să fie pe buza oamenilor mult după ce tu o să fi murit. E ca un moștenitor care crește singur. Plus, am acțiuni la o fabrică de Aciclovir, și mi se pare că e în interesul meu să împrăștii herpes, mai ales cu criza asta.

Mă întreb, istoric, care a fost primul herpes, ăla genital sau ăla de pe bot. Mai exact, la fatidica muie ce a spar barierele în care era virusul îngrădit, care era partea infectată? Din ce parte a sărit virusul?

Da gata. Nu mai am chef de scris. Care vrea herpes de la mine? O sa valoreze incredibil de mult când o sa fiu faimos.

joi, 27 noiembrie 2008

Nu-s frate-tu, fraiere.

Frate, deci frate, următoru' care mă ia cu apelativul "frate", primește un genunchi în gât. Am înțeles de la început. Taică-miu e centaur și e probabil să o fi futut pe mama dumnealor. Dar câți frați crezi că pot să am, frate? Nu cred bă că suntem rude, statistic ar trebui să ai măcar 50% din inteligența mea. Și ești frate cu toată lumea. Mare curvă mă-ta aia.

Cel mai jenant e când auzi două tipe că se apelează cu frate una pe alta. Nu. M-am răzgândit. Cel mai jenant e când auzi un tip că îi zice unei tipe "frate". Măcar pe mine mă ajută. Aud unu' cu acest tic verbal, îi pun direct eticheta de idiot și mă scutesc din a mă obosi să văd ce are în cap.

Ajung depresiv bă, că vă aud și îmi vine să vă bag pula pe gât, și mă simt pervers cu fantezii incestuoase. Dacă vreți să vorbiți cu mine, va dau io o listă de apelative de umplutură, ca să mai trageți de frază. să pară mai lungă ca și cum ați avea ceva de zis.

"Faraoane" "semizeule" "sublimule" "spectacularule"
"omniscientule" "exacerbatule". Vă descurcați voi de aici.

Că de, când gen n-ai nimic de zis, sau cam așa ceva, e util, să mor io, să bagi multe chestii de-ăstea, zi să-i zic, în plus, așa, în frază să ascunzi lipsa dureroasă de idei, in pula mea, din capu tău, ca atunci când ai terminat, interlocutoru' mâncațiaș să fi uitat deja ce vroiai să zici și să lase varianta plauzibilă că ce ai zis poate fi inteligent că nu mai ține minte, dacă înțelegi ce vreau să zic. Și pula mea, când ideile nu curg, tre să umpli-n pula mea spațiile goale cu niște ticuri verbale-n pula mea, că dacă faci pauze lungi zice lumea că ești, iar, cretin în pula mea.

Te-am pupat, frate. Manca-mi-ai pla.

miercuri, 26 noiembrie 2008

Wrath of the Tatulich King



Conţine:

- Observaţi puterile lacrimogene a Chelăreţului Morţii Mediatizate, prima clasă-erou de jurnalist.

- Scădeţi nivelul calitativ al informaţiei jurnalistice cu 80%

- Învăţaţi să vă exprimaţi cu o nouă profesie: Logoreea Scatofagă de Umplutură

- Vă încumetaţi în mediul inostil al calamităţilor naturale şi accidentelor stupide, domeniul perfid al lui Tatulich King

- Vedeţi babe bocind epic, oameni suferind şi Tatulichul frecându-şi mâinile de bucurie şi scăldânduse în gloria expunerii mediatice pe care necazul o aduce cheliei sale.

- Observaţi transformarea televiziunii din sursă de informaţie în sursă de emoţii ieftine pentru ţaţe inculte.

- Exploraţi tărâmuri noi, pline de scursurile societăţii, oameni lipsiţi de idei, care respiră greu şi inutil în microfon, pasând prin tăcerea lor mingea la fileu elucubraţiilor antipatice ale Tatulichului!


- Şi multe, multe altele...

luni, 24 noiembrie 2008

70 de poziţii sexuale: Episodul 2

Să continuăm galopul razant prin sfera pozițiilor supreme izvorâte din creierul meu dubios. Mai e până la 70, dar nu-i nimic. Am imaginație, și sunt sexpert. Deci încet și sigur ne îndreptăm spre o nouă Kama Sutra.

5. Călăritul din Mordor: Fingărezi femeiea sănătos, da cu patos așa, să sară zeamă, și te oprești brusc, cu o față mirată, zicând: "Băă, să moară Sauron! Mi-a rămas verigheta înăuntru. Mă omoară nevastă-mea! My precioussss" . No aici dânsa nici n-o să știe de ce să bulbuce ochii: Că ești însurat? Că faci voce de Gollum foarte bine? Că o bucată de metale i-a rămas ipotetic înțepenită în uter? Habar n-o să știe.

De ce e excitant: Simți un vagin șocat cum se strânge în jurul degetelor tale ca o capcană de șobolani
Unde se practică: Middle finger earth
Câte calorii se ard: Doar the one calorie

6: Minigolful semizeilor: Nu e poziție. Mai mult este etapa sexuală supremă. E faza la care ajungi când ești complet plictisit de sexul comun și vrei să faci ceva aproape imposibil. Mai exact, să-ți introduci un testicul în posteriorul cuiva. Cum vrei tu, cu ce lubrifiere te duce capul, nu contează. E aproape imposibil. E atât de aproape imposibil încât trebuie să fii un Dalai Lama al sexului să reuștești să-ți îndeși un coi în curul cuiva. O să întrebați: De ce ar vrea cineva să facă asta? De ce ar vrea cineva să urce pe Everest? EXACT.

De ce e excitant: Că e năucitor de greu. Fructul interzis.
Unde se practică: Lângă o trusă de prim ajutor
Câte calorii se ard: La băgat sau la scos?


7: Wrath of the Bitch King: Ai nevoie de :o cutie de margarină, o periuță de dinți cu vibrație, un nunceag (sau cum s-o scrie pe română) și ultimu' Expanșăn de la WoW. No, le arunci pe toate în afară de joc muierii dezbrăcate și zici "Descurcă-te făh, că io tre să ajung la nivelu' 80". Nah. Gumesc. E poziție ipotetică. Jucătorii de Warcraft nu au prietene.

De ce e excitant: OMG poți să ai personaj Death Knight
Unde se practica: Northrend
Câte calorii se ard: Multe, ca la orice dă dependență

8: Străjerul cu trei picioare: Vi s-a întâmplat vreo dată să ajungeți prima dată la o tipă acasă și ea să nu vrea să secs? Doar să adormi în brațe cu ea, lingurind că nu vă cunoașteți destul de bine? Ei bine, da, toți am trecut prin asta. Un tip fraier se va gândi: "nu-i nimic. data viitoare. acum mă mulțumesc cu o erecție molâie și cu atingerea accidentală a unui sân din laterală". Nu. Nu se face așa. Un mascul serios așteaptă ca tipa să adoarmă și îi face o labă în ureche. Da. Ați auzit bine. Ea adoarme, tu te ridici în picioare lângă pat și îi slobozești o servită spre timpan. Să explice ea la orelist a doua zi cum i-a ajuns sămânța între ciocănel și nicovală.

De ce e excitant: Că e labă răzbunătoare
Unde se practică: În tăcutul întuneric
Câte calorii se ard: Ce zici ? N-aud!

vineri, 21 noiembrie 2008

70 de poziţii sexuale (cu una mai mult decât în Libertatea)

Da dom’le, ca să vândă vrăjeli la prostovani, Liberatea scoate nişte broşuri cu poziţii sexuale. Am scris io acu ceva timp că trebuie să fii cretin să nu îţi vină intuitiv în sfeclă cum să faci secs. Ei bine, aparent n-am dreptate. Oamenii vor să citească despre cum e poziţia misionarului denumită în 8 feluri, în funcţie de cum ţine ea degetu’ mic de la picior, de parcă are asta vreun efect asupra sinergiei pulă-n pizdă. Ei bine, pe lângă faptul că poziţiile descrise de mine, spre diferenţă de ale lor sunt 100% ORIGINALE, mai sunt şi cu una mai multe, şi obscen de mai utile. Hai să începem.


1.Roaba galopantă: În timp ce i-o tragi capră (ştii cum e capră, sper, doar nu eşti idiot, nu?), o apuci de coapse sănătos. Exact în acelaşi timp i-o înfigi în cur până la rădăcină şi îi ridici picioarele în aer. Confuzată şi luată prin surprindere, va începe să pedaleze din mâini, ca să îşi scoată mătărânga din bostan, răcnind cât o ţin plămânii. Tu o ţii în continuare sănătos de craci, să nu îi pună în pământ şi o menţii adânc înfiptă, alergând după ea. E lejer, nu scapă că tu dai din picioare şi ea din mâini.

De ce e excitantă: Habar n-am. Da’ e hazlie
Unde se poate practica: Şi în casă, da’ cel mai bine pe un loc întins, să aibă unde să pedaleze. Pajişte, sală de sport, ce vrea muşchii tăi
Câte calorii se ard: Oho. Căcălau. Mai ales ea. Se ard 100 numa de la cât o să i se bulbuce ochii.


2. Lumea-n flăcări: Asta e una din preferatele mele. Când aproape să termini, iei o lumânare de lângă pat (doar te arzi cu lumânări, nu ? Fii romantic, nu ţăran) şi îi dai foc la păr. No să vezi ce contracţii, ce zbătăciuni cât îşi dă cu palmele-n cap. Şi după ce termini, poţi să fii erou grandios, iei bidonul de bere de lângă pat (doar bei bere în timp ce te arzi nu?) şi o stingi, apoi tragi un gât straşnic şi îi zici: “Ce accident era să facem pisi!”

De ce e excitantă: Implică foc şi alcool. Ce dracu’ vrei mai mult?
Unde se practică: Preferabil la ea acasă.
Câte calorii se ard: Mai puţine decât fire capilare şi aşterunuturi.


3. Cu mâinile-n curate: Asta poate fi practicată de ambele sexe. Se bazează pe elementul surprizei. Îi dai partenerului/partenerei degetul arătător şi inelar la lins excitant, puţin aşa, să le plimbe prin gură, şi după ce le-a băloşit bine, ţii mâna în formă de pistol (cum te jucai somata când erai mic) şi îi înfigi ţeava “pistolului” în cur, făcând o faţă de Sergiu Nicolaescu, cât te pricepi de bine, şi zicând “Un fleac. Te-am ciuruit”. Nu le scoţi decât dacă auzi “Nu trage dom’ Semaca, sunt eu, Lăscărică!”

De ce e excitantă: Combină elementul surprizei cu referinţe culturale obscure!
Unde se practică: În anus
Câte calorii se ard: Depinde cât familiar e partenerul cu Comisarul Moldovan


4. Olandezul Zburător: Asta e simplă şi de efect. În timpul sexului, fix când i-e lumea mai dragă partenerului, urli “Acum vine OLANDEZUL ZBURĂTOOOR!”. Şi nu faci nimic. Continui ce făceai inainte. Şi observi privirea de nedumerire a partenerului. Întâi e puţin terifiat/a “ce dracu’ vrea să facă nebunu/a asta?”. Se va opri puţin din ritm, foarte circumspect şi, după 5 minute de dubii, va trece la următoarea întrebare : “ Ce dracu’ a vrut să zică nebunu/a asta?”. Efectul e garantat şi partenerul va fi suspicios şi paranoic pe tot parcursul actului sexual. E bun de aplicat la bărbaţii care termină rapid. Nu prea o să se mai concentreze să termine rapid când o să îşi ocupe tot creierul să îşi dea seama dacă nu cumva Olandezul Zburător este o anagramă pentru Comisarul Moldovan.

De ce e excitantă: Trucuri psihologice! Mie mi se face ştoaca cât piciorul unui copil de 4 ani de la ele!
Unde se practică: Nu în Olanda
Câte calorii se ard: Calorii nu. Neuroni da.

No, vă ajung 4. Mai am 66. I’ll be back.

Şi dacă nu a fost destul de facd ap acest post, na, o meldoie dubioasă rău. Ce ascult io la 6 dimineaţa.


Current 93 - Black Ships in the Sky

joi, 20 noiembrie 2008

Cum să te comporţi cu femeile la muncă

Munca prin definiţie e un mediu ostil. Femeia prin definiţie e un mediu ostil. De aceea, colegele de muncă sunt ostile la pătrat. Regulile simple, de interacţiune între sexe, pe care le-ai învăţat în faţa blocului, la o sămînţă şi o bere la bidon, nu mai funcţionează cum ştiai. În primul rând trebuie să îţi manifeşti masculinitatea într-un mod nou. Nu mai merge, cum eşti învăţat cu restul femeilor, să le spui că-s proaste, că au curu’ mare sau să le futezi şi să nu le mai suni. Să faci mişto după şi să pui poze pe net cu ele giugiulind bărzoiul sigur pe tine că n-o să mai interacţionezi cu ele niciodată. Nope. La muncă, orice ai face trebuie să fii drăguţ pentru că o să le tot vezi pe aceleaşi femei în fiecare zi şi dacă s-au băşicat pe tine, o să te sape.

Colega de muncă e un fel de nevastă pe care nu o fuţi, nu îţi spală ciorapii şi nici nu îţi face de mâncare. În rest, poate să-ţi facă viaţa inimaginabil de mizerabilă, la fel ca o nevastă.

Bun. Deci cum facem?

În primul rând, femeile din toate mediile vor să se simtă dorite. De aia, de cum faci cunoştinţă cu o colegă nouă, trebuie să îii explici că eşti atras de ea, într-un mod non-sentimental, ca să se simtă relaxată în prezenţa ta. Încearcă replica. “ Salut, uite, sincer acuma, să nu ne mai căcăm pe noi, eşti bună. Te-aş pompa fără obligaţii 4-7 minute oricând vrea muşchii tăi. Am pus oferta pe masă, faci ce vrei cu ea. Aş fi nesimţit să zic că nu aş vrea. E datoria mea să te înştiinţez”

Femeilor le plac complimentele. E bine să le faci în fiecare zi unul, mai ales dacă au schimbat ceva la înfăţişare: “Ai făcut ceva nou cu ţâţele tale azi ? Îţi stau foarte bine! Arată fabulos. Pot să pun mâna ?”. Poţi fi şi mai creativ : “Mamă ce faină eşti azi. Să mor io, ţi-aş tăia o felie de carne de pe gât şi nici n-aş mesteca-o. Aş ţine-o sub limbă să se topească. Aşa de bună eşti azi!”. Uneori şi o colegială palmă la cur e de ajuns.

E bine să le stabileşti o identitate. Să se simtă speciale. Nu e frumos să le strigi “păsărica” pe toate. Trebuie să aibă fiecare porecla ei, să vadă că le apreciezi mai mult decât superficial, colegial. “ţâţe dulci”, “cur de aur”, “lindic zglobiu”, toate sunt porecle bune, şi arată că le simţi unicitatea.

Clar, femeile muncesc mai prost decât bărbaţii. Trebuie să observi calm şi înţelegător cum nu disting direcţiile. Când se duc la baie şi nu se mai întorc, să te duci să le aduci, că sigur s-au pierdut pe drum. Nu pot utiliza chestii cu butoane şi trebuie să te oferi să le deschizi compu’ şi să le lansezi browseru’ şi yahoo messengeru. De acolo ştiu şi ele. Să le explici tot ce trebuie făcut clar şi rar. Preferabil cu scheme colorate şi efecte sonore, să fie înţelegerea mai uşoară. Şi să nu pari enervat de faptul că vorbesc încontinuu. Aşa sunt ele. Sunt femei şi trebuie să le accepţi. Atitudinea ta trebuie să fie de calmă detaşare. Să înţeleagă din limbajul tău corporal ca e ok să fii femeie. Te vor aprecia.

Şi o să vezi că sunt şi avantaje. Ele ştiu unde-s furculiţele de plastic, hârtia igienică de rezervă şi filtrele de cafea. Când eşti gripat, mahmur, cu un herpes înfloritor pe bot sau orice altceva, să nu te aştepţi de la un coleg de sex masculin să aibă medicamente. Tot poşeta lor inutilă va borî orice leac îţi pofteşte inima. Ele vor aprinde lumina când se face întuneric afară, vor deschide geamul când e prea fum/cald/frig/orice şi în general vor avea grijă de chestiile ăstea prea nesemnificative să îţi baţi tu capul sănătos cu ele. E chiar simbioză, ce să mai.

marți, 18 noiembrie 2008

Hrușcă și Tatulici, oamenii care mă enervează azi

Cineva să îmi arate bârlogul criogenic în care își retrage Hrușcă carcasa nemuritoare să hiberneze 10 luni pe an. Nu știu care o fi punctul lui slab, o fi usturoi, o fi argint. Habar n-am, dar merită să îmi risc pielea ca să ucid bestia cu pleata rară. Ați văzut că nu îmbătrânește și tot timpul are părul la aceiași mărime? Nu e om! În fiecare an, prin noiembrie se aburcă din văgăuna nesfântă în care își odihnește de eoane trupul aberant, cu foame de bani și colinde în gâtlej. Și mai scoate un CD lălăit de muzică de labă tristă, de parcă nu sunt destule CD-uri cu colinde, sau exista în așa hal de multe colinde pe lume încât în fiecare an mai găsește de compilat un album. Cine sunt oamenii ăștia, care cumpără în fiecare an un alt cd cu colinde? De fapt, cine sunt oamenii care cumpără cd-uri cu colinde la modul general ? Care is plictisitorii care stau în jurul bradului să asculte florile dalbe de crăciun ca să îi năpădească spiritul ? Nu știți bă că așa hrăniți bestia eternă, venită din stele moarte, cunoscută pe pământ sub numlele de H'rușkhh ? Nu-l mai chemați pe la emisiuni, nu-l mai ascultați, nu-l mai băgați în seamă. Să se întoarcă slăbit, în ianuarie în sarcofagul lui necrovertit și să pot să-l iau prin surprindere și să-i înjungii toate cele trei inimi putrede cu pumnalul meu de cristal lunar.


Tatulici... Of băi tatuliciule, și începusem un text așa de frumos aici, nu am înjurat deloc. Chiar era decent. Da' cu tine nu pot bă, pișatea-ș in cur de chelos antipatic. Cum e la cutremure scara Richter, cum e le temperatură Celsius, așa e la antipatie Tatulici. Mai exact, Tatulici este singurul lucru cu gradul 10 pe scara Tatulici a antipatiei. E ca diamantul pe scara durității. Cum îi văd chelia sinistră la televizor, cum încep să-mi tocesc dinții. Și zilele astea a fost la Petrila, unde au crăpat minerii ăia, și și-a plimbat mecla sictirită și microfonul pe la toate entitățile biologice de pe o rază de 5 kilometri de explozie.

Și avea același discurs.

"-Bă, v-am zis io că așa o să se întâmple. Tot timpul le știu pe toate! Toate probleme din țara asta vin de la faptul că nu își dă seama lumea că sunt zeu omniscient, și că în loc să vă scăldați în gloria luminii relfectate de chelia mea atotștiutoate, o ardeți aiurea. Sunt profund scârbit de ce se întâmplă în jurul meu. Chiar mi se urcă puțin sucul gastric înapoi, de aia am şi rictusul ăsta anal pe faţa mea de cur!
- Pai..
-Da’ nu o să se schimbe nimic, nu-i aşa domnu’ prost jegos care îmi respiră insalubru în microfon ? Nuu. Nu povestiţi nimic! Daţi din cap ca şi cum io am dreptate şi suspinaţi puţin de impresie. Aşa domnu’ coclete, vedeţi că ştiţi ? Nu se schimbă nimic bă, autorităţilor nu le pasă! Vă zic asta din 1600 şi voi nu mă ascultaţi că sunteţi cretini. Nu-i aşa că-s jurnalist bun şi meseria mea e esenţială bunului mers al ţării ? Aşa fraiere, dă din ceafă. Hai flit acuma, că mai pişă şi alţii ochii şi tre să-mi bag chelia în cadru. Glorie mie!”

Of bă Tatulici, tot îţi bag io un flit în ochi. Nu scapi tu neflitat. Pe bune. Adică da, atitudinea asta a ta dă bine pe mine, că am umor. Şi păr. La tine... nu prea.

vineri, 14 noiembrie 2008

Mişcă-ţi mecla din calea mea, politicianule.

Naţiune, s-a deschis sezonul de muiane necunoscute! Nu pot să mai fac doi paşi până la non stopu’ din colţ să-mi iau de-ale ficatului de făţăligi de politicieni anonimi. Au răsărit toţi ca ciupercile după ploaie, cu zâmbetul lor unsuros, dovadă clară că nu mai au reflexul de regurgitare şi, spre diferenţă de noi, oamenii normali, pot mânca cât căcat vor ei fără să le aducă refluxul hoaspe de roşii înapoi în gură.

Ok, sunt rupt în glandă de somn şi ultima frază e cam confuză. Vă prindeţi voi de esenţă. Citiţi mai lent.

Din ce scorbură, văgăună, crevasă slinoasă au tot ieşit ăştia ? Cine sunt? De ce belesc fasolea la noi, inocenţii, încercând să ni se vândă? Cine eşti tu bă, pulă ? Te-am căutat pe net şi google mi-a şoptit că eşti responsabil cu strânsul mătreţii scuturate de pe coaiele matusalemice ale lui Iliescu! Trebuie să te văd de 10 ori pe zi când mă duc la muncă ? De ce mă pulă? Mă văd mai puţin pe mine în oglindă! Si chiar imi place de mine. S-ar putea să am puchini, sau leuştean între dinţi şi să merg cu el pe stradă şi să nu-mi dau seama că nu m-am mai văzut de mult. In schimb figura ta osânzoasă de mârlan parvenit nu pot să mi-o scot din minte! Oriunde mă uit, dau de tine, şi de promisiunile tale că îmi construieşti şcoli. Să mori tu! Vrei să construieşti ceva cu adevărat util ? Ia fă un zid în jurul tău. Strâmt şi înalt.

Am văzut cranii care zâmbesc mai puţin decât voi. Aceleaşi promisiuni năclăite pe care le-am auzit de jdeori, repetate mecanic la fiecare 4 ani. Exact ca idiotu’ ăla care îşi scuipă plămânii şi promite a enşpea oară că se lasă de fumat, da’ să termine şi pachetu’ ăsta. Nu vă mai cumpără bă, nimeni. Degeaba vă uitaţi milogi la noi, cu promisiunea aia în privire că o să ne faceţi mulţumiţi, că o să fiţi cuminţi de data asta, că aţi face orice, că ne-aţi suge pula cu fervoare în orice parcare lăturalnică doar dacă v-am mai vota o dată, o singură dată. Nu vă mai dăm bă, speranţele noastre! Le luaţi, le faceţi şomoiog şi ne futeţi în cur cu ele la prima ocazie. Ne-am învăţat.

Votaţi-vă între voi. Io nu mă mai joc de-a democraţia. Mi s-a acrit. Luaţi-vă târlanii cu 8 clase, care se bucură la o ţuică şi doi mici şi jucaţi-vă între voi pâââââ-nă hăăăt vă plictisiţi. Io stau în colţu’ meu şi îmi văd de ale mele. Sunt mult mai interesante.

No, acuma o să vină pseudointelectualul de ghenă, prostul emancipat şi cocletele eminent şi o să-mi zică:

“TREBUIE SĂ VOTEZI CU CINEVA, ALTFEL DECID ALŢII PENTRU TINE ŞI NU AI DREPTUL SĂ MAI COMENTEZI!”

Nu, mulţumesc. Toţi sunt la fel. Au şi acelaşi slogan! Sunt nişte clone nereuşite. Aparent cineva a vrut să facă o rasă superioară dar nu mai avea material destul şi a clonat numa’ cururi. Şi cururile cum stăteau ele aşa şi se căcau pe ele, s-au gândit să facă partide şi să se împartă pe culori, deşi în esenţă sunt acelaşi căcat.

Mă piş pe dreptul meu de a comenta. Nu votez. E ca şi cum ai spune “trebuie să sugi pula ca să vezi că nu-ţi place gustul”. PAS. Votaţi voi. Tot rahatul ăla e. Dacă în comunism erai obligat să accepţi un set de idioţi, acum ai de ales între mai multe seturi de idioţi în mod egal de lipsiţi de valoare. DEJA MI SE ÎNTĂRESC SFĂRCURILE DE BUCURIE!

Am să aplic metoda de alegere Radu™. Mă duc la urne cu coaiele mele masive, cu chiloţii albaştri, să nu-i pătez şi cu tuşul în buzunar. Să văd câte partide pot să acopăr cu urma unui singur testicul.

Hai, faceţi voi ce vreţi acolo, io oricum mă descurc, că mă duce capu’. Faceţi voi ce vreţi, da’ mai repede. Vreau să scap de pozele cu voi cât mai repede în schimb. Un moment de respiro de 4 ani, până vă scoateţi iar meclele la mezat, să mă îmbiaţi la un compromis de pe hârtii cumpărate şi lipite din impozitul plătit de mine.

Hai că nu riscaţi nimic. Staţi liniştiţi. Lumea nu adună funii să vă spânzure în pieţe şi să se tăvălească pe jos de bucurie. E doar un miraj.

luni, 10 noiembrie 2008

Adevărata cauză a traficului prost din capitală: Bucureștenii sunt mârlani leneși.

Prima dată când am ajuns în București, evident nu știam nici în ce direcție curge Dâmbovița (m-am prins după ce i-am tras o flegmă mai colorată și am urmărit-o cum se prelingea, până au halit-o niște pescăruși mutanți). Așa că eram nevoit să întreb lumea cum se ajunge la chestii. Și dialogul era mereu exact același:

- Scuzoaie, în ce direcție e clădirea X?
- Păi iei de aici autobuzul Q o stație, apoi traversezi și iei autobuzul W două stații în direcția opusă, cobori, aștepți tramvaiul Y și mai mergi 2 stații cu el.
- Eh... nu, așa, direcția generală în care ar trebui să merg.
- Să... (privire confuză, puțin speriată, de parcă tocmai și-a dat seama că sunt nebun de legat) ... mergi ? Păi e clădirea aia roșie de i se vede acoperișu! (arată cu degetu').
- A, aia la 10 minute de mers pe jos distanță ?
- Da.. dar .. autobuzele? (eroare logică în căpușorul lui mic)

N-am văzut în viața mea oraș mai plin de bastarzi leneși. Preferă să aștepte un autobuz 5 minute ca să meargă o stație înghesuiți decât să meargă pe jos. La orele de vârf preferă chiar să stea juma de oră între străini transpirați, bălăngănindu-se și ținându-se de bară într-un trafic infernal care se mișcă mai încet decât merg eu cu spatele! Ce fel de oameni sunt ăștia? Mergi bă pe jos, că de-aia ai craci!

Mică paranteză, am văzut un caz epic de idioțenie de genul la Sfântu Gheorghe, astă vară. Din sat până la plajă sunt cam 20 de minute de mers. Un tractor cu 2 remorci cam de animale trece din oră în oră înspre și dinspre plajă. Ei, și căcații umani preferau să aștepte în soare tractorul, să dea 50 de mii, și să se aglomereze transpirați unu' peste altu, cu prosop, cu colac plutitor, cu soacră și tot tacâmul DECÂT să își miște carcasa 20j de minute! Mi s-a părut aberant. Merita să intre ăla cu tractoru' în mare și să inece toată șleahta de balegi leneșe. Unii oameni nu-și merită picioarele. Le țin acolo doar ca să aibă de ce să-și cumpere ciorapi.

Să ne întoarcem la Bucale. Lichele de aici sunt atât de obișnuite să nu-și balanseze membrele încât se suie în mașină să se ducă sa-și ia pâine de la colț. Și nu concep să parcheze decât ÎN UȘA MAGAZINULUI. SĂ NU MEARGĂ. De aia toate străzile sunt blocate de mașini parcate și parcările subterane sunt goale. Pai ce dom'le. Io am treabă AICI și parcarea e ACOLO. De aia am murit noi la revoluție? Să merg pe jos? Păi de ce am leasing frate? Să distanțeze rafturile la Cora mai tare, să încap cu mașina printre ele, să iau maioneza direct pe fereastră, sa nu mă dau jos că pula mea, o las în parcare mi-o zgârie țiganii și n-am CASCO.

Și pe lângă asta, mai sunt și fuduli. Am mașina mea. Mă duc cu ea la muncă. Singur. Să nu cumva să trec să-l iau pe colegu' Stamate care stă la 2 străzi distanță. Tre să mergem fiecare cu mașina lui, să nu zică lumea că suntem sărăntoci și ne zgârcim la benzină. Ne permitem, ce pula mea. Nu contează ca sunt 100 de mașini care se duc în aceiași direcție și fiecare are doar șoferul în ea. Ce, dacă am merge câte doi, ar fi mai puține mașini și ar fi traficul mai bun? FALS, DĂRÂMĂ PARCURI ȘI FĂ STRADA MAI LATĂ, DĂ-TE-N PULA MEA!


Ce autostrăzi suspendate mă? Ia să scoatem drujba și să mai tăiem din sedentari, cretini, fuduli și ignoranți să vedeți cum o să facem opturi pe șosea de ce goală o să fie!

Io in ziua în care o să prefer să frec pula în stație cu toți dubioșii 10 minute decât să alerg 10 minute n-o să mai fiu eu.

sâmbătă, 8 noiembrie 2008

Ze List Ze sucks

Lumeeei a apărut o nouă metodă de a-ţi măsura e-penisul. Sau e veche, doar ca mă doare pe mine la bască la modu’ general şi abia acuma am observat-o.

Se cheamă ZE LIST. Şi pe ZE LIST ţi se calculează mărimea e-pulii după cât de mult ai fost menţionat în ultimu’ timp pe alte saituri şi câţi târlani te au la blogroll. De parcă e relevant. Ei bine, şi tot mai mulţi căcănari şi-au agăţat un pătrăţel de blog să vadă lumea cât de valoroşi sunt ei pe ZE LIST (cică se cheamă widget. Io la widgeturi le zic căcăreze că suna mai mioritic. Şi-s la fel de dese şi inutile).


Din păcate, faptul că te menţionează alţii nu îţi dă vreo valoare. Ştiu cazul unui retard (îl vom discuta în curând) care a spamat 800 de bloguri ca să îi fie băgat jegul lui personal în linkuri. Probabil e undeva foarte sus acum pe listă. E sus şi pe lista mea de oameni pe care vreau să mă piş din cădere, ca să vedeţi coincidenţă.

Deci, concluzie, ca să nu o mai lungesc mult, e 6 fără. Trebuie să ai pula foarte mică ca să compensezi pe net prin lăudatul cu poziţia ta pe tot soiul de clasamente dubioase şi care nu spun nimic clar despre valoarea ta ca om. Îmi trag şi io insignă când merg prin baruri cu “Am pula de 19 cm. E mai mare decât pula a 86% dintre bărbaţi şi lindicul a 99,9% dintre femei”. Şi dacă nu mă credeţi, o scot pe masă.

Bă băieţi, hai că vă învaţă tata vostru aici: Nu contează numa’ mărimea pulii. Contează şi cât te ţine, ce fuţi cu ea, şi cel mai şi cel mai mult de ce fel de om e ataşată. Aşa şi cu ce faci pe net.

Spor la compensat. Io când văd pătrăţelu’ de măsurat deja sar peste orice ar putea avea ăla de zis. Miroase a complexat superficial. Nu impresionaţi pe nimeni.

joi, 6 noiembrie 2008

Cum să fii fabulos pe internet

Eram azi pe la metrou și am văzut o reclamă mare la a cinșpe mia carte-clonă de Harry Potter. Cred că aceste cărți sunt exemplul ideal al rețetei succesului în ziua de azi. Ceva atât de mediocru și banal încât să poată fi înțeles de toată lumea. Ceva la care, când te uiți, primul tău gând să fie: "puteam și eu să fac chestia asta". De aia și apar jdemii de clone, pentru că, chiar poate oricine să facă chestia aia.

Exact asta se caută și pe internet. Oamenii nu vor conținut care să-i eclipseze. Dacă ești prea filozofic se complexează și îi pierzi. Dacă ești prea hazliu nu sunt obișnuiți cu umorul tău și dacă ești prea artistic nu înțeleg nimic. Publicul vrea ceva la care să plescăie din limbă satisfăcut "Oau. Puteam și eu să fac chestia asta. Omul ăsta e la fel de mediocru ca și mine. Îmi place de mine, deci, evident, îmi place și de el. E un fel de eu care scrie chestii, nu numa le gåndește. BRAVO BĂ". Dacă gluma ta e de râs, nu e bună de net. Trebuie doar să zâmbești. Dacă filozofia e mai complexă decât "viața e grea/ nimeni nu mai are timp/ relațiile cu oamenii sunt complicate" ține-o pentru tine șopenhauăr că nu ți-o citește nimeni. Arta trebuie să fie fix numa bună de un ziar al școlii și părerile tale cât mai comune. Nu mă credeți? Intrați pe primele 20 de bloguri din Ro. Mediocritatea profundă e rețeta succesului.

Și când ești mediocru, urât și șomer, singurul lucru care te mai poate satisface e 1000 de unici pe zi. Te simți om. De, în căpuțul tău de "scriitor" încolțește gândul că popularitatea și banalitatea intelectuală se exclud reciproc. Ce, numiți voi un idiot faimos! Păi ce există? (ăia din prima bancă care spun Becali, Bono și Britney Spears, ciocu mic să nu spargeți coconul de autosuficiență a formatoriolor de opinie internautică).

Am fost la un rahat de petrecere bloggeristica, cica blog & roll. Stealth, evident, să nu mă asocieze lumea cu asemenea ocupații penibile. Știu, nu dă bine să repeți ce ai zis într-un paragraf anterior, dar adunătură mai jalnică de șomer urâți n-am văzut în viața mea. Aveau niște meclane îndoite de parcă tastau cu dinții. Și toți se pozau între ei, să maltrateze săracele obiective cu fățăuri inestetice. Mint, nu erau toți șomeri, mai erau și ratați care nici măcar n-au terminat o școală, de cretini ce sunt, dar care se integrează perfect in blogosferă. Ca să vezi standarde. Și toți își dădeau importanțâ și răgeau la karaoke, imuni la ceva ce eu numesc "simțul penibilului"

Noah, mă întorc iar la cum să fii fabulos pe internet, dar fac o mică paranteză lipsită de glumă. Dacă scoți bani din blogging sau dorești să ajungi pe viitor să o faci, îți doresc să mori încet și canceros. Ești scursura omenirii, promotorul mediocrității în care ne scufundăm încet încet cu toții și meriți o moarte dureroasă. Acum o să zici: "dar eu nu-s mediocru". Ia pula. Dacă ești citit mult, sigur ești mediocru. Dacă nu ești încă, o să fii. Pentru că altfel nu o să fii faimos. Așa că, preventiv, dacă aspiri la 5000 unici și reclame la chiloți pe fundal din care să îți vină banu', ia pula de pe acuma. Aspiră din pula mea până ți se înfundă traheea.

Evident, există și alte moduri jalnice de a ajunge un ratat cu bucile în forma scaunului care dă refresh la 5 min să vadă ce părere au alții despre părerea lui.

Trebuie să îți lipsească simțul penibilului și să te degradezi în orice mod pentru a atrage atenția. Minți, mănånci rahat, aberezi în numele publicului, povestești lucruri penibile din viața ta, pui poze cum sugeai cariciul, orice, numa să te bage lumea în seamă (vedeți blogurile fake de curvă, care atrag mii pe zi).

Poți să îți dezvolți și veleități anale. Te cerți pe net cu oameni cu care de fapt nu ai nimic și îi strângi de mână romantic în viața reală. Conflictul dă bine pe net, așa că dacă muști cur complet de dragul gustului te vede lumea și comentează. Sau poți să lingi curul celor mai faimoși decât tine, poate îți mai aruncă o bucată de trafic, satisfăcuți de cum le scârțâie anusul a curățenie.

Însă orice variantă alegi, trebuie să fii perseverent. Depersonalizat, netul e predispus la băgat în seamă, că nu prea sunt repercusiuni. Dacă în viața reală calci o cordită proastă pe bombeu, tot ea își cere scuze. Pe net, aceiași cordită proastă va face crize de istericale cu spume la gură și porcăieli dacă părerea ta nu coincide cu a ei, complet mulțumită că nu poate să-și ia un pumn în gât. Asta e. Toți avem nevoia de conflict, doar că unii îs mai jalnici și nu prea și-l permit în viața reală. Compensează pe net. Nu. Eu nu. Doar că îmi place așa de mult încât nu îmi ajunge de nicăieri.


Spor la trafic.

miercuri, 5 noiembrie 2008

vanatoru'

Ete ce am facut io azi.
Da. E hazliu. Nu. Nu va spun cu ce ocazie.
Da. Mi-e lene sa scriu ceva pe bune si pun o poza, ca ultimii fraieri.

luni, 3 noiembrie 2008

Fantezii gay cu Springtime

Sunt un tip foarte hetero, de soiul meu. Dar, ca absolut orice tip de pe lumea asta, din când in când mă mai taie nevoia de a simți adânc în gât o pulă nespălată. Și cum pot să fac să simt gustul unei puli nespălate fără să fiu gay?

Foarte simplu. Mă duc la Spring Time. Este singurul loc din univers unde poți cumpăra ceva ce arată a mâncare și, când o arunci pe papilele gustative să ai distinctul sentiment că tocmai ești futut în gură de o pulă vârtoasa. Care este secretul acestor magicieni culinari? Oare vine din lumea arabă, la fel ca și patronii infecți? Cum pot ei face lucruri aparent inocente la prima vedere să aibă gust de pulă? Care este explicația acestui paradox? Văd șaormă, bag în gură șaormă și senzațional simt cum plescăi pe limbă ditamai mădularul transpirat.

Oricum, în numele meu și a tuturor bărbaților hetero care vor să simtă pulan în gâtej fără să fie gay, vă mulțumim că existați!

Mâncarea de la Springtime: cea mai apropiată de pulă chestie din univers care nu e pulă.

Erectoral, din nou

sâmbătă, 1 noiembrie 2008

Clabă tristă

Îmi plac cluburile de fiţe. Bamboo, Fratelli, Bellagio, Turabo, Pat, Gaia, şi alte bodegi dichisite. Ies în evidenţă ca un căcat pe cearşafuri de mătase. În sensul pozitiv al cuvântului. Şi mă simt bine. Mă simt bine că ştiu că cămaşa de pe mine, din SH a costat cât jumate din berea minimaneliştilor cocliţi, cu haine mulate şi freză de cur în bătaia vântului. Mă face să mă simt superior lor.

Asta şi faptul că sunt nişte căcaţi cu ochi. Şi că, chit că au mai mulţi bani in buzunar, unu la mână, mă piş pe banii lor că pe mine nu mă ating cu nimic chestiile materiale, şi doi la mână, spre diferenţă de majoritatea dintre ei, am toţi dinţii în gură, de la mama lor, în pofida mulţilor pumni în gură pe care mi i-am licitat de-a lungul anilor, şi care de câteva ori chiar mi i-au făcut să se clatine. Îi am acolo, fără carii, şi cel mai important, fără stratul de rahat social cu care sunt acoperiţi grosolan ai lor.

Just. Nu îmi place muzica aia oligofrenă, de tren cu roţile pătrate care alunecă prin visul unui robot, dar îmi face coaiele să vibreze într-un mod plăcut. Şi faptul că ei dau două milioane jumate pe o sticlă de jagermeister şi eu o beau moca, îndoită cu cappy, într-un coctail pe care io personal îl denumesc “urină strepezită”, mă umple de satisfacţie. A, şi fut şi o rasă superioară de femei, cu care poţi avea o conversaţie şi în condiţii în care basul penal “ îîîîîî tssssss îîîîîî tssss “ din hausul ăla mai retard decât orice manea nu îi acoperă vocea. Marş bă spuma societăţii. Nu ştiam că daca freci smegma mult face clăbuci.

A, fac o scurtă paranteză, că tot e helăwinu. Dacă aveţi impresia că halloweenu la români e o idee bună, să vă fut în ureche cu picameru. N-ai ce sărbători, sărbătoreşte ceva dacic: aruncatu’ în suliţe. Scăpăm şi noi de un cretin, şi genomul uman de genele tale nedemne de procreere. Şi dacă mai văd o proastă care s-a gândit să-şi ia o rochie neagră şi să-şi pună un con în cap şi să zică că s-a costumat în vrăjitoare, să moară Vespassian dacă nu mi-o scot şi o alerg sa mă piş pe ea. Io măcar am avut inspiraţie. Mi-am tras un tricoi cu mânecă lungă decolorat, lălâu şi verde, o cămeşă de armată germana peste, boţită că cine dracu’ calcă doar nu-s tâmpit, blugi şi sconcşii în picioare. A, şi privirea sticloasă. M-am costumat în Radu: omul cu un viitor tulbure. Să mor de nu-s original 365 de zile pe an. Şi în anii bisecţi şi mai şi.

În seara asta vroiam să-l fut pe Bugs Bunny. Pe bune. Da ‘era o ea. Eram în Pat. Pe mese dansau nişte tipe în lenjerie, dichisite foc, date cu sclipici şi cu fond de ten pe coşurile de pe cur. Să mor de mi se ridica, chit că îşi plimba una bucile aşa de aproape de faţa mea că dacă-i trăgeam o flegmă bine plasată, îi intra în cur mai adânc decât orice pulă semiflască de coclete chel de bani şi burtă gata pe care a simţit-o în viaţa ei la mizerie. Oricum, neinteresantă tipa. În schimb era una într-un costum de Bugs Bunny, pe care aş fi futut-o în diagonală. Copilul din mine era confuz. Ete-l pe Bugs, acolo, sub care se ghicesc nişte forme faine, trăgând din ţigară şi din alcool, şi dând din cur. Şi modu’ cum capu’ de iepure stătea glugit pe spate, parcă uitându-se la mine cum încerc să ghicesc curul prin costumul lălâu era şi mai mişto. Nu o dau în furry-isme, da’ i-aş fi dat-o sub coadă cu sete, să ma doară coaiele de la balansul dezinvolt. O fi fost scurt circuitul cauzat de conflictul între imaginea de epure inocent la care mă râdeam când eram mic şi gagică mişto care dansa inocent şi porno în acelaş timp. Nuj, era o combinaţie de-mi venea să o forez până în uter. Ştiu. Sunt un romantic incurabil. Da pe bune, i-aş fi dat-o atât de adânc încât să mă smeclesc până la genunchi. Mi-aş fi pocnit coaiele în ea până la stafidire, cu o sete de să fac febră musculară în lobii urechilor. Just, eram şi sub influenţa alcoolului, da’ i-aş fi tras un porno transcedental de să fac scorburi pe pulă. Eram înconjurat de muieri în chiloţi şi vroiam să futez un iepure.

Pula mea.....