joi, 30 octombrie 2008

Circulară Organizaţia Anarhistă de pe Raza Municipiului Bucureşti şi Sectorului Agricol Ilfov Momentan Devenit Judeţ, filiala sector 3, 28 Oct. 2008

Subsemnatul Eusebiu “Moarte-n flăcări” Ilarian consemnează.

18.25: Dani "Un kil de durere" Popescu, care trebuia să facă prezența, chiulește. Iar. Nea Vasile măturătorul, zis și "3 coaie" care tehnic nu e din organizație dar dacă tot mătură pe aici am zis să-i punem o poreclă și chiar are 3 coaie a zis că o fute pe mă-sa. Ceea ce e irelevant, toată lumea știe că o Nea Vasile chiar o fute pe mă-sa. Probabil de aia nici nu mai vine la ședințe, că țipă Nea Vasile la el "bă, a dormit destul mă-ta aznoapte, că diseară vin să o fut și să știu dacă mai are vlagă-n bască!"

18:30: Şedinţa a fost deschisă tradiţional de Iniţiatul rang I Marcu Ştefănici, zis şi “Violatoru de cranii”, prin tradiţionalul urinat pe o cruce, o bancontă de 100 de mii şi o bască de poliţist. Neofitul Grigore Avramescu, zis şi “Scalpatorul de cadavre in putrefacţie cu un cutit ruginit” a deschis o petitie precum că acest ritual degajă un miros insalubru în camera de şedinţe, secundată de Orlando Iordache zis şi “Brutalizatorul” care a ţinut să se consemneze că Grigore Avramescu, zis şi “Scalpatorul de cadavre in putrefacţie cu un cutit ruginit” are o poreclă prea lungă şi de tot rahatul. După lungi dezbateri, şi un vot liber, s-a ajuns la concluzia că basca de poliţist trebuie aruncată, că se îmbibă şi pute, şi că simbolismul se păstrează şi cu celelalte două.

19:00 Dorian Lupulică zis şi “Maniaco-depresivul”, trezorierul OARMBSAIMDJ sector3 a zis că nu mai avem destui bani anul ăsta pentru picnicul anual al OARMBSAIMDJ pentru că nimeni nu vrea să dea bani la trezorerie că cică nu e anarhist, şi că anul trecut oricum nu a fost chiar picnic că de toţi banii s-a luat motorină să se dea foc la chestii. Şi motorina nici măcar nu arde aşa de mişto. Şi plus, lui nici măcar nu îi pasă, că oricum nu îi place. Cică picnicurile îs nașpa oricum și nimic nu are sens.

20:30 Cenaclul de poezii anarhiste despre cum sistemul organizat e nașpa a fost întrerupt de Marcu "Violatoru de cranii" care a zis că se plictisește și a luat suta de mii de jos, a scuturat-o de urină și s-a dus să-și ia bere. În cazul ăsta a rămas numa crucea, și Nea Vasile a zis că e urât așa, să te piși numa pe o cruce, că zice lumea că ești satanist. Adrian Safta, zis și "Necroblasfemie" a zis că pe el nu-l deranjează să creadă lumea că suntem sataniști că el oricum e satanist și că s-a băgat în organizația anarhistă doar din cauză că nu era nici o organizație satanistă dar oricum era mai jos pe lista lui de priorități. Orlando "Brutalizatorul" i-a zis că are o atitudine de tot rahatul, și să ia crucea și să se care să facă ce vrea mușchii lui cu ea da să nu-l mai prindă pe la sediu.

Și așa am rămas doar cu 17 membri și fără o tradiție veche. 18 cu Nea Vasile.

marți, 28 octombrie 2008

Mic ghid de înţeles femeile. Ep. 2.1. Mod de gândire

Deci am stabilit cum arată o femeie. Deja nu mai riscaţi să îi băgaţi mâna în chiloţi şi să daţi de o pereche de coaie. Să trecem la gândire. A. Dar întâi am să pun un cântecel romantic la început, să distrag atenţia tipelor de la ce chestii crunt misogine o sa zic, şi să rămână în minte cu o impresie călduţă şi plăcută despre mine. Dar să începem.



Voltaire - dead girls


Gândirea feminină se bazează pe un singur lucru. Ura mai mult sau mai puţin conştientă faţă de bărbaţi. De unde şi de ce această ură? Păi de când se pişa prima femeie lângă primul bărbat, şi se uita în sus la el cât de degajat face opturi în ţărână pe când ea trebuia să stea chircită pe vine. Şi aici a intervenit pizma. Şi cu ciudă profundă în vocea interioară femeia se gândi: “Uite-l ce fericit e că se pişă din picioare! Se crede atât de şmecher. Da’ las, că îmi dedic io existenţa să o fac pe a lui mizerabilă! Să vedem cine e mai şmecher la urmă. Dar cum? Cum să îl fac io să chelească de nervi şi să bea până pune burtă şi să se care la vânătoare şi muncă numai ca să aiba un moment de linişte sufletească şi să moară cu 5 ani înaintea mea mulţumit că nu mai trebuie să se chinuie? AHA! Bărbatul este o fiinţă bazată pe logică şi deducţie. În acest caz, absolut tot ce fac, gândesc şi zic trebuie să fie atât de lipsit de logică şi continuitate încât el să moara puţin pe dinăuntru mereu când intră în contact cu mine!” Între timp, el se pişa în continuare, fericit, reglând bolta din muşchii fesieri. Dacă ar fi avut pic de instinct ar fi simţit damnarea inevitabilă şi ar fi gândit “ Cîcat!” . Dar noi, bărbaţii nu prea avem instinct.

Deci am stabilit că gândirea feminină nu are logică, sens şi structură. Nu poate fi analizată ca un tot unitar. Ca un sistem. E o încâlcitură din care putem doar vedea crâmpeie de truisme general valabile, absurde şi exploatabile. Aşa că nici acest text nu o să aibă o structură. Doar o să arunc idei aleator şi o să le explic.

Femeilor le e frică de ce simt că au nevoie. O să mă întrebaţi: “Omniradule, cum vine asta?”. Sincer. Habar n-am. E ca şi cum mi-ar fi frică mie de bere. Dar e adevărat. O femeie când o să simtă că ceva ar putea să îi provoace plăcere, o să fugă în direcţia opusă, sperând ca acel lucru să o urmărească şi să o convingă. Ok. E prăjitura bună, dar EA merită să o mănânc? Nu vreau ca prăjitura să se simtă cumva avantajată de glorioasa oportunitate de a fi digerată de mine.

Absolut orice propui unei femei, va răspunde cu “NU”. Iniţial. Ele au impresia că dă bine. Mie îmi vine să le dau un cap în gură. Lor li se pare că, chit că ideea e tentantă, dacă nu munceşti destul cu puterea de convingere, NU MERITĂ PRĂJITURA să fie mâncată. De aceea e o mare tâmpenie să negociezi cu ele. Ele nu au nevoie de o democraţie. Ci de o dictatură luminată. Gen, să le spui ce trebuie să facă şi de ce au nevoie, autoritar, frumos şi calm. Dacă ai coaiele destul de mari şi limba destul de ascuţită, vor face cum zici tu. Problema vine la partea cu “luminată”. Atâta timp cât deciziile tale unilaterale dau rezultate bune, nu o va deranja că o controlezi, dar dacă o dai în bară, ai pus-o de o revoluţie.

Ele simt nevoia de a discuta despre chestii. Masculin acea nevoie nu există. Noi ne sunăm între noi doar că avem o problemă sau că vrem să ieşim la o bere. Atât. Imaginează-ţi dialogul următor.

- Bă, m-a sunat Gogu ieri
- Ce mă, iar are nevoie de bani ?
- Nu
- S-a certat cu nijte mârlani şi are nevoie de spate?
- Nu.
- Cum bă, nu avea nevoie de nimic?
- Nu.
-Pai şi atunci, ce? Te-a sunat să ieşiţi la o bere?
- Nici.
- Bă, pe bune acuma. E homo?
- Clar.

Bărbaţii nu vorbesc despre chestii decât dacă caută soluţii. De aceea noi facem o mare greşeală. Credem că femeile sunt ca noi, şi vor soluţii. Pe când ele vor doar să fie ascultate şi empatie. De aia când o tipă îţi zice “Băi, s-a luat unu de mine azi la şcoală, mi-a zis că-s proastă”, primul instinct îţi spune: ea are problemă, eu am soluţie! “Vrei să mă duc să îl calc pe muie?” EI BINE, NU! Ea nu vrea asta. Vrea să zici: “Înţeleg cum te-ai simţit. Te-a umilit în faţa prietenilor. Cred că e greu. Sper să îţi treacă. Îmi pare rău”. Da. E aiurea, n-are sens şi e stupid, dar asta vrea să audă. Oferi soluţii şi ţi-o iei în gură. Oferi un umăr de sprijin şi o dai în gură.


La orice decizie, femeile vor avea nevoie de “timp să se gândească”. Ceea ce e un lucru FOARTE rău. Nu trebuie lăsate. Normal, voi o să ziceţi “Radiantule, dar eu cand mă gândesc încep să analizez logic şi să lalalal.... “NU, NU E AŞA! E femeie! Nu va analiza nimic logic, ci doar va sări din decizie în decizie, fără noimă si sens, până o va durea capul şi va asocia acea durere de cap cu ăla care a pus-o pe gânduri şi va lua decizia cea mai naşpa pentru ăla. Aşa că repetaţi după mine: “ De ce să te gândeşti? Fă ce îţi spune instinctul!”. Dacă o laşi să se gândească ţi-o iei în freză. Gânditul e un lucru RĂU! Toate deciziile şi ideile proaste pe care o femeie poate să le aiba încep cu: “Ştii, mă gândeam şi...” Aici e punctul în care legi un prelungitor de grindă, faci un laţ în jurul gâtului, şi îi zici. “Desigur femeie, continuă”. Niciodată nu vine o idee bună din gândit. Dacă te aştepţi să zică “ Ştii, mă gândeam şi ... te iubesc/ ai dreptate/ e prea devreme să ne mutăm împreună/ mama mea chiar e o curvă/ fostul prieten e chiar un cretin şi tu eşti de 10 ori mai bun decât el/ etc” atunci, amice, eşti idiot.

Mai e, mai e căcălău. Continuăm cât mai curând.

joi, 23 octombrie 2008

Telefonul ascultatorului.

Mda. nu am timp să mai fac un text deocamdată. E saptamână grea la şaormeria la care lucrez io. Pe lângă faptul că e mult de muncă, m-au pus şi să fac şi kebapii tot io, deşi nu prea mă pricep la kebapi şi ma doare mâinile. Şi cică pun şi prea multă maioneză.

Oricum. Până când o să am mai mult timp, secţiunea întrebări şi răspunsuri:

Voi daţi o întrebare în comment legată de absolut orice, viaţă, univers şi restu’ chestiilor, şi eu, ca omniscient vă răspund, editând acest text. Dacă nu, puteţi să vă scobiţi în nas aiurea până oi avea timp să-mi scot ketchupu’ de sub unghii si să scriu.

------------------------------------

Î:Ce mai faci?(in afara de scuipatul in kebapul clientului, ca doar de acolo maioneza)
R: Ete n-am dormit de 2 zile, literalmente, fara figuri de stil si acu’ is in faza de fericire violentă. Mai exact aştept să mă calce unu pe nervi să îmi scot un şiret de la bocanc şi să îl strâng de gât cu el. Sau să-i fac o cravată cubaneză cu desfăcătorul de conserve de la briceag. Din păcate nu prea mai am şanse că mă prăbuşesc, în final, în pat pentru câteva ore.

Î: Da' norii cand se duc, un' se duc?
R: Habar n-am. Io nu mă uit în sus. E mai cul să te uiţi aşa, spre pământ şi în faţă şi din când în când să ridici privirea spre ochii cuiva, cu arcuirea aia din sprâncene care să sugereze fin un “ce bă, vrei un pumn în gât?”

Î: 42?
R: Da, atât o am.

Î: Întrebare retorica: ce preferinte aveti la saormarie, o grasa inteligenta sau o bucata de carne slaba da proasta?
R: Personal, prefer una slaba şi inteligentă, vorba lu’ bunică-miu, decât urât şi prost, mai bine frumos şi deştept. Dar fiind întrebare retorică, nu răspund.

Î: De ce?
R: Ştii tu.

Şi acuma calupu’ curioasei:
Î: cum il va chema pe primul meu copil ?
R: Specimen #4257

Î: cate grase a mancat hamlet
R: Cred că destule. Pare genul unsuros pe degete, şi are şi veleităţi de Ahab.

Î: Poti fi SIGUR ca mori daca te otravesti, inghiti o grenada, iti dai foc, dupa care te arunci in gol de pe inter? (asta chiar ma-ntereseaza, serios)
R: Nu mai simplu mă rogi pe mine frumos? Nu de alta, dar oamenii au instinctul ăla să se răzgândească în ultimul moment. Plus, nu dai bani pe nimic, imi aduc propriile instrumente.

Î: de ce-a divortat Raduleasca de 3 ori (si de ce s-a insurat cineva cu ea de 3 ori) ?
R: Că e curvă de lux. Curvele de lux mereu îşi găsesc fraieri. Şi acuma e MILF. Deşi în 4 ani dacă nu îşi găseşte ceva permanent a ieşit din ecuaţie.

Î: ce-a fost mai-nainte, blogu' sau shaormeria ?
R: Cam în acelaşi timp. Şaormele le fac cum vrea clientu’. Simţeam nevoia să rulez ceva cum mă taie capu’.

Î: ce-ai prefera sa fii, gay sau zoso?
R: gay. se vede că eşti gay doar când te fuţi în cur, şi poate să-ţi şi placă sau celor din jur. Zoso e zoso tot timpu’ din păcate pentru el.

Î: mai doresti sa scrii in blog sau ai de gand sa te stergi la cur si sa abandonezi proiectu asta?
R: Gogule, după cum ai opserva, dacă ai căsca pleoapa, io am saptamâni mai active, şi unele mai fără conţinut. După cum mă taie, am timp, chef, etc. Nu am să scriu niciodată ceva din datorie, de dragu’ de a face hituri sau alte prostii de genu’ Când am o idee pe care vreau să o exprim, o exprim. Când nu, fac altceva. Oricum prostiile de aici îs puse frumos la dosar şi combinate cu alte ocazii.

-----------------------------

Î: radule, ce face vantul cand nu sufla?
R: Face ce fac şi io când văd că nu-mi iese cu vorba bună. Bate.

Î: porţi bocanci constant?
R: Doar şase luni pe an. Şi în timp ce fut. Pentru stabilitate.

Î: Who's youre daddy?
R: Superfly

Î: Radule, ce are toata lumea cu puttycat? si care-i problema ei?
R: Cred că e unu’ singur care îşi tot schimbă numele, deci nu e prea multă lume. Probleme, eh, probleme avem toţi. Nu pot să zic. Confidenţialitatea psiholog-pacient.

Î: 1. de ce nu e nimic in gauri?
R: Unele găuri au chestii în ele. Dar dacă nu ar avea posibilitatea de a fi cavităţi goale, n-ar mai fi găuri.

Î: 2. unde se duc mustele iarna?
R: Păi se ascund prin crăpături. Aşa e iarna. Ţânţari mai sunt, da’ muşti pula.

Î: cate cuaie ai? dar testicole?
R: Două. Dar sunt omnicoaie. Adicătelea sunt omniprezente în universul cunoscut atât în spaţiu cât şi în timp. Oriunde şi oricând.
---------------------------

Î: Care e melodia ta preferată?
R: Strapping young lad - bring on the young


Î: Daca ai fi nevoit sa futi una dintre rimmuna si puttycat, pe cine ai fute?
R: Hah. Are un raspuns hazliu întrebarea asta, doar că prefer să råd numa io.


Î: de ce stau casele afara?
R: Sunt prea mari să încapă înăuntru

Î: Unde salasluieste squirtul?
R: Nu cred în mos craciun, squirt și atomi. E fake. Ca si orgasmul la femei.

Î: Unde lucrezi de fapt?
R: Ehe. Bună întrebare. Într-un loc cu care prefer să nu fie asociat blogu' ăsta. Dar nu e secret de stat. Dacă bagi nasu' puțin o să te prinzi.

Î: cat ficat intra la un pate antefrig?
R: Cåt negru sub unghie

Î: Cine-a pus cårciuma-n drum ?
R: Nu se știe, dar ăla n-a fost om nebun.

Î: cum se numește spațiul dintre dinții unui pieptăn?
R: Arăt a genul de om care se piaptănă ? Să fim serioși



Hai că promit că în curând mă întorc la scris full time pe aici. O zi, maxim doua.

-------------------------------------------

I: te-am vazut odata pe strada si nu ai fata nici de bataus nici de anarhist. si-atunci, de unde aceste coaie mari si virtuale?
R: Clar nu eram eu. Doar cineva care seamana cu o varianta soft de mine

I: daca statu' ar fi condus de-un poponar, te-ai fute in cur?:D
R: Te-as fute in cur si cu base la putere, zi-mi cand si unde si ce margarina preferi

I: What is the purpose of meaning?
R: da

luni, 20 octombrie 2008

Să lăsăm loc de imaginaţie

Am o săptămână de când nu am mai mai scris pe aici. Probabil v-aţi gândit: “hei, e ok, mai are nevoie şi omul de o pauză din când în când, mai rămâne fără inspiraţie”.

Nah. Eu nu rămân fără inspiraţie. Pur şi simplu nu am avut chef. De ce? Păi simplu. Că vă dispreţuiesc. Probabil vă gândiţi acuma “ha ha, trebuie să urmeze gluma”. Nu. Nu e nici o glumă. Cum vine asta? Păi simplu. Sunteţi naşpa. Acuma o să vă gândiţi: “ nah, de unde ştie el că-s naşpa? Nici nu mă cunoaşte. Vorbeşte aiurea, trebuie să urmeze gluma”. Nu. E doar o opinie educată. Just, nu te cunosc, dar e posibilitatea foarte ridicată să fii ultimul excrement plictisitor uman. De fapt e un test simplu ca să îţi dai seama daca eşti o bilă uscată şi plictisitoare de fecale: Eşti eu? Nu. Rămâne cealaltă opţiune.

Cele de mai sus fiind zise, e amuzant cum daţi refreş în fiecare zi după doza de umor neconvenţional, chit că nu vine

(... aici mai era un paragraf foarte explicit pe care l-am tăiat pentru că e mult mai hazliu să vă imaginaţi ce bolnăviciuni aş fi putut să scriu. am lăsat doar sfârşitul)


...partea gentilă a unui cuţit. Pentru că am imaginaţie şi voi nu. Mă face asta mai bun decât voi? Evident. Dar dacă tot aţi apucat să vedeţi că am scris ceva nou şi v-aţi dat pantalonii jos, hai să fac şi vreo două glume fine.


Wikipedia este, la fel ca şi mecla voastră, apogeul declinului uman, doar că intelectual, nu estetic. Teoretic este vârful piramidei de cunoştinţe umane. Practic este locul unde poţi să afli mai multe despre personajele din Pokemon decât despre al doilea război mondial. No acu câteva zile îi explicam unei tipe ce e ala bukkake, pentru că sunt genul de om care ţine la educarea maselor. Şi am dat un link la wikipedia, să fiu exhaustiv. Aparent, wikipediştii sunt mai exhaustivi decât e omeneşte necesar. Pentru ei nu a fost de ajuns să explice că e actul dubios sexual japonez în care un grup de bărbaţi se adună în jurul unei femei şi fac o labă pe faţa ei încăpătoare de sloboz. Userul seedfeeder s-a gândit: “Hmm, oare cuvintele sunt de ajuns? Oare prin simpla descriere un grup de barbaţi lăbându-se pe mecla unei tipe, am creat o imagine destul de clară? Ce mă fac eu, ca ultimul retardat ce sunt, scursura băloasă a societăţii, dacă se înţelege greşit? Ştiu! am să DESENEZ un grup de bărbaţi storcând carasul cu barbă pe tenul unei donşoare, ca să se înţeleagă PERFECT.

Băi gogule, aveam nevoie de desen? Eşti tâmpit? Dacă spui că Gokkun (din linku de la celalalt articol, doar n-am cautat) e când o tipă bea un pahar mare de sloboz, crezi că eu nu aş putea să îmi imaginez, cu mintea mea limitată cum arată o tipă care bea sloboz? Trebuie să desenezi o tipă cu un pahar mare de sloboz în mână ca să înţeleg ideea? E un concept atât de alunecos încât minţii mele îi trebuie un suport grafic ca să-l înţeleagă în totalitate? Dute-n pula mea de cretin ba seedfeeder.


Şi în final, articolul despre smegmă de pe aceiaşi wikipedia. Nu sunt genul greţos. Poţi să îmi zici şi să îmi arăţi orice. Am rămas neimpresionat de goatse, tubgirl, harlequin baby, 2girls1cup, cakefarts, lemon party şi multe, multe alte dubioşenii de pe net, dar când văd poza aia de la articolul despre smegmă, literalmente simt cum îmi zvâcneşte stomacul, încercând să proiecteze nişte vomă pe ecran şi să acopere scârboşenia aia.

Brutal. Wikipedia e o idee bună. Păcat că e pusă în practică de idioţi bolnavi. Ar trebui să fie un test ceva, pe care cand il pici sa iti spună: “îmi pare rău, sunteţi prea deviat sexual să aveţi dreptul să editaţi wikipedia. suntem convinşi că aveţi intenţii bune, dar publicul general nu este interesat de un articol despre cele mai bune lubrifiante naturale pentru futut găini. Încercaţi în altă parte. Sau mai bine alergaţi cu gâtul spre obiecte ascuţite. Vă mulţumim anticipat.”

Uneori, şi părerea asta îmi este întărită şi de căutările de pe google care dau spre saitu ăsta, ei bine uneori am impresia că sunt ultimul om fără fetişuri bizare de pe planetă. Că sunt singurul care nu vrea să vadă ţâţe de babe la plajă, să facă labă între doi câini, să dea muie la un urangutan, să vadă filme porno cu femei păroase, sau să-şi introducă animale mici în rect. Nu inventez rahaturile ăstea. Chiar ăştia sunt oamenii cu care împărţiţi internetul. Care par normali la prima vedere. Şefi, colegi, rude, prieteni. Toţi zâmbesc mediu la voi şi când ajung acasă şi-o scot şi caută bolnăviciuni pe net.

Cred că sunt cel mai mare pervers sexual. Printre ultimii oameni care vor doar să fută femei normale. Preferabil după ce le cunoasc cât de cât. Şi nu mereu, doar când au chef. Cea mai mare anomalie sexuală a secolului 21. Nu vreau să mă îmbrac în costum de zebră şi să mă cac pe o masă de sticlă în timp ce ling un cactus cu globii oculari. Împuşcaţi-mă.

Dacă nu pe mine, pe ei. Io-s mai puţini totuşi.

duminică, 12 octombrie 2008

Mic ghid de înţeles femeile. Ep. 1. Fizic.

Dacă citeşti acest site, (pentru că nu vreau să-i zic blog, e doar un loc unde eu scriu chestii, urasc bloggării cu pasiune arzândă de la cel mai mare în jos), e o posibilitate de cam 90% să fii mascul, pentru că femeile fug de cuvântul pulă de parcă ar putea să le fută. No, dacă eşti mascul şi o freci anonim pe net, e o posibilitate de cam 90% să nu ai habar cu ce se mănâncă o femeie (cu mâna).

Ei bine, bucurie pe voi. În calitate de expert profund în femei, semicentaur (de la brâu în sus) omniscient şi în genere P.I.M.P am să vă învăţ io tot ce trebuie să ştiţi despre femei. Să nu credeţi că e un subiect banal, de epuizat într-un articol de o pagină juma. E de epuizat în cam 3 articole de genul. Îmi trebuie peste 4 pagini ca să scriu tot ce se ştie despre femei. Da, spre diferenţă de voi, săracilor, eu ÎNŢELEG FEMEILE. Mă sperie profund ce înţeleg, dar asta e partea a doua.

Dar să începem cu prima parte:

FEMEIA DIN PUNCT DE VEDERE FIZIC

Per total, fizicul unei femei calitativ superioare este plăcut estetic si te face să te bucuri în pantaloni. Cu toate acestea, la o analiză la rece, se observă largi defecte arhitecturale. Corpul nu este robust, ci mai degrabă fragil, cu o parte mai subţire la mijloc şi părţi mai bombate jos, în zona posterioară şi ceva mai sus în zona ţâţiferă. Aceasta le dă un aspect uşor de rupt. La prima vedere le poţi pune pe genunchi şi pocni ca pe o surcea în două de la mijloc. Vă spun din experienţă, e mai greu decât pare. Fizic sunt ceva mai puţin înzestrate decât bărbaţii. Nu pot să ridice la fel de mult, nu pot să sară la fel de departe, nu pot alerga la fel de repede şi nici să tragă băşini la fel de răsunătoare. Aceste dezavantaje o fac ideală ca pion de sacrificiu într-o invazie zombie, dându-ţi timp ţie să alergi, să sari, să ridici chestii şi să te caci pe tine cât ea, fiind mai inceată este devorată de morţii vii. Nu vă lăsaţi păcăliţi de ochii lor mari şi inocenţi. Cu ei vă vor hipnotiza să faceţi idioţenii, cum ar fi să încercaţi să opriţi masa de cadavre umblătoare cât să poată şi ea să se salveze şi să muriţi ca fraierii în încercare. De aceea când o femeie se uită insistent spre voi, trebuie pocnită repede peste ochi, să nu apuce să-şi facă magiile.

Ca tipologii fizice neplăcute, amintim tipul scândură şi piramida de carne, două creaturi care trebuiesc evitate. Ideal trebuie să aibă curbe, dar nu falduri. Să se vadă câteva oase, dar nu toate. Ţine puţin şi de gust. Unora le plac şi ălea slăbănoage de tip “Fashion TV”, cărora le şuieră vântul printre picioare când stau cu ele lipite unu’ de altu. Mie nu. De ce, o să întrebaţi ? Simplu. Sunt destul de slab şi eu, şi se aude un zgomot din categoria “zdrang zdrang” când ard o slabă.

Primele două chestii pe care le observăm la o femeie sunt ţâţele şi bucile. Patru chestii. Ordinea este pur preferenţială. Eu, spre exemplu încep cu bucile în viaţă, şi aşa şi aici.

Bucile sunt nişte depozite adipoase dorsale de care este foarte plăcut să-ţi baţi pla. Spre diferenţă de alte chestii pe care le au femeile, sunt utile. Mai exact in vremuri grele, corpul se menţine cu energia stocată acolo. De accea când eşuezi cu o femeie pe o insulă pustie, trebuie să o omori cât mai ai puteri. Va rămâne fără vlagă după tine, şi ultimul lucru pe care o să-l vezi e pe ea cu o piatră în mână cum îţi sparge capul ca să te canibalizeze şi să supravieţuiască sugându-ţi măduva. De aceea trebuie să o faci tu primul. Nu rămâne impresionat de privirea ei mare şi drăgăstoasă. Tu vei rămâne fără puteri şi ea te va mânca, pentru că ea are buci adipoase.

Ideal trebuie să fie rotunde ca piersica şi tari. Să fugiţi de variante fake, cum ar fi curu’ pleoştit, curu’ ciolănos de secretară şi curzilla. Cum caii se caută la dinţi, femeile se caută la cur. Un cur sănătos denotă o femeie sănătoasă, cu o personalitate agreabilă. Curul face şi desface destinul unei femei. Este o trăsătură de caracter. Pe cea mai cunoscută matroană din zona Galaţi-Brăila o chema Mariana cur-de-fier. Ca să vedeţi caracteristica principală din care se naşte succesul.

Ţâţele. Ei bine ţâţele nu au nici un sens. Nici o utilitate. Dar aduc ore întregi de bucurii. Poţi să te joci cu ele oricât, să dai mii de bobârnace la sfârcuri şi să nu te plictiseşti. Nimeni nu ştie de ce! E un fel de fericire împachetata estetic în două pungi zglobii şi agăţată pe piept. Nu dă dependenţă, nu îngraşă, nu are efecte negative. Ţâţele sunt hobby-ul perfect! La formă, contează la fel rotunzimea şi fermitatea. Mărimea mai puţin. Ăia care zic că vor ţâţe imense au coaiele foarte mici. Ideale sunt medii, tari şi rotunde. Decât mari şi lăsate, mai bine mici.

Feriţi-vă de ţâţele ca ciorapii, de ălea venoase, de alea morbid asimetrice, ălea de plastic şi de ălea ca un pepene dezumflat. Menţionam 3 sub-categorii naşpa: sfârcurile ovale, ălea păroase, şi ălea cât farfuriuţele de cafea.

După cele două elemente esenţiale care-s patru, se observă faţa, care oricum nu contează aşa de mult, fiind ascunsă sub un strat de machiaj, şi care merge corectată cu o pungă în cap.

Menţionăm părul, care în general e lung şi de care poţi să le apuci când dau să fugă. Ăla din cap. Daca are păr prin alta parte, cum ar fi pe picioare, între buci, pe spate sau pe mărul lui Adam, femeia ori e cam ţărancă, ori nu prea e femeie. Amintim şi varianta feminină a picioarelor care se numeşte craci şi mâinile, care e bine să existe.

Mai au si ovare in care nu le place sa fie lovite cu pumnul.

Cam asta e tot. Mai sunt şi găurile de joacă, dar ălea sunt intuitive. Vă prindeţi singuri.

sâmbătă, 11 octombrie 2008

vineri, 10 octombrie 2008

Senzaţional. Anim’Est, ca absolut orice pe lumea asta, mi-a provocat o combinaţie de furie şi dezgust.

Aş vrea să folosesc mai puţine metafore cu căcat. Să descriu şi altfel de calitate indoielnica. Chiar o să mă strofoc de acum înainte dar, in cazul asta nu merge. Am văzut la Anim’est un calup de scurt metraje româneşti, făcute de distruşii ăia de la UNATC şi UNARTE care altfel nu poate fi descris:

Dacă m-aş fi căcat într-o sită, m-aş fi întors invers şi m-aş fi pişat peste căcat, filtrând pişatul prin căcat, zeama rezultată ar fi avut o valoare INCOMENSURABIL MAI MARE decât toate porcăriile ălea de scurt metraje despre nimic, fără idee, desenate oribil şi lipside de orice urmă de artă.

Nu. Mai trântesc una. Să comparăm arta, la modul general cu un căcat mare şi aburind. Ei, să zicem că, în calitate de artist, vrei să faci un căcat mare şi aburind dar, aşa la început, te mulţumeşti să îi ştergi la cur pe alţii şi să te bucuri că ai şi tu o urmă de artă pe o bucată de hârtie igienică. Dar băieţii ăştia se grăbesc prea tare şi şterg la cur pe altu’ înainte de act, arată la toată lumea o bucată de hârtie igienica cu trei floci antrenaţi de fricţiune şi o dâră de hemoroid simtind ca au atins profunzimea artei cand nici macar nu i-au zgâriat suprafaţa.

Fals băieţi. Fals.
Bun. Terminăm cu scatodelirul.

Filmele se împărţeau în două categorii:
- Ar fi fost relativ hazliu dacă eram grav fumat
- M-ar fi speriat rău dacă eram grav fumat.

Nici măcar nu le-au selectat în aşa fel încât să te bucuri de ele drogat sigur. Artiştii plei.
Măcar m-am dus cu colegu’ Andrei şi am comentat ca nişte mârlani şi am râs (de comentariile noastre, că pe ecran nu era nimic hazliu). Şi dup-aia am văzut un lung metraj “Angels and Idiots” care a fost relativ ok, pentru că am rezonat ceva cu personajul principal care era un mârlan.

Ceea ce m-a adus la concluzia zilei. Unii oameni fac chestii mişto dar, în general nu-s români. Artiştii români sunt prea ocupaţi să-şi miroasă propriile băşini şi să se bată pe spate unu’ pe altu’, profund înglodaţi în coconul lor de autosuficienţă să facă chestii mişto. SAU, SAU, PUR ŞI SIMPLU SUNT IDIOŢI. Toţi submediocrii ajung în domeniul artistic pentru că nu se pricep la absolut nimic practic, deducand brusc ca sunt înzestraţi. Turmă de respiraci pe gură care se cred speciali şi funcţionează pe principiul “dacă faci ceva destul de abstract, automat e profund". NU E BĂ, înţeleg simbolurile, când există, nu m-am născut la mă-ta-n păpuşoi şi n-am copilărit ducând oile la păscut şi futând gâşte. Înţeleg ceva din artă. Îmi dau seama când aţi avut o idee mediocră şi aţi implementat-o atât de prost încât nu se mai vede pentru că sunteţi idioţi şi îmi dau seama şi când nu aţi avut nici o idee şi aţi încercat să ascundeţi asta cu un maldăr de chestii fără sens, poate nu se prinde nimeni, cum ascunde mâţa rahatu’.

Sunteţi proşti bă, UNARTE, UNATC şi de unde dracu’ aţi mai venit. La sapat la canal cu voi.

Dacă intraţi pe pagina festivalului, uitaţi-vă puţin la oaia aia. Se vede după expresia ei de resemnare şocată ca a fost molestată de artişti falşi.

---------------------------------------------------------------------------
Şi dup-aia s-au aprins luminile în sală şi i-am văzut în toată splendoarea glorioasa.

Aţi observat vreo dată că orice om lipsit complet de personalitate, de orice urmă de trasaturi psihice interesante, se îmbracă excentric ca să ascundă acea lipsă cruntă de individualism intern ? Compensează prin aspect ce nu pot scoate pe gură.

Şi pălăriuţe, şi eşarfe, mii de brăţărele, haine în pătrăţele, ochelari cu rama groasă, freze asimetrice, freze în ochi, freze parcă făcute de mine la beţie, gagici cu dreaduri...

Gagici cu dreaduri e mult zis. N-am văzut în viaţa mea o tipă mişto la faţă cu dreaduri. Toate sunt şterse şi băşite, machiate în căcăniu sau deloc, că de, îs hipioate şi salvează balenele nefolosind chimicale si îndoindu-mi mie basonaşele şi conuleţe de pirat cu meclanul lor hidos. Nu merge bă. Daca aş fi vrut să fut ceva cu dreaduri, aş fi futut un Predator. Şi să vă spun io, ca am avut, din idioţenie, dreaduri vreo 2 luni. Îs cele mai insalubre chestii pe care poţi să ţi le faci la in cap. Pe lângă faptul că îţi distrug parul de trebuie ras dup-aia, adună şi mai multe gunoaie decât toate firmele lu’ Prigoană la un loc.

Cât pot să urăsc eşarfele. Înţeleg să porţi la gât ceva când îs minus 20 de grade, sau când vrei să jefuieşti o bancă în vestul sălbatic şi ai nevoie de ceva pe meclă. Dar la 20 de grade cu plus ? Las, că ştiu io! Vâ gândiţi la mine, ghiduşilor, vreţi să îmi uşuraţi munca de a vă spânzura! Veniţi cu materialul gata, sa trebuiască doar să găsesc o cracă. Staţi voi liniştiţi că am tot timpu’ 5 metri de funie în rucsacul ăla urât de tot îl port în spate. N-am nevoie. Sa nu uitam, bărbaţii cu eşarfe = uberpenibil.

Şi atâtea proaste pe metru pătrat, fasolindu-se şi dând ochii peste cap şi vorbind tare în romgleză, să audă lumea că ele e mai cultivate decât sfecla. Nu vedeţi bă că sunteţi atât de poaste că vă ştergeţi la cur invers şi vă umpleţi pizda de căcat ? Artă vă trebuie vouă?

Gata. M-am calmat. Ne vedem la următoru’ festival. Pace.

luni, 6 octombrie 2008

Sunt un tip sensibil

Câteodată, da’ numa câteodată, când cineva vorbeşte cu mine nu am fantezii spontane cu mine devorându-le sufletul în timp ce ei ar urla în agonie. Se întâmplă chiar să îi ascult pe unii şi, abia apoi , după ce le procesez idioţeniile să încep a visa cu ochii deschişi la cum ar fi să devorez suflete.

Îmi dă sângele când mă scobesc în nas prea tare şi mă buşesc lacrimile în timp ce borăsc.

Mi se pare ca Johnny Depp a cântat frumos în Sweeney Todd şi uneori dansez când sunt absurd de beat. Da’ absurd.

Mi-o ţin delicat, cu două degete când mă piş. Uneori fac floricele din jet prin ţărână sau prin zăpadă. Artistic, nu glumă.

Puii de pisică mi se par adorabili. O găleată de pisoiaşi în flăcări m-ar întrista.

Uneori când mă uit la un film romantic şi ei doi se sărută la sfârşit, dându-şi seama de adevăratele lor sentimente, simt o furnicătură emoţională pe vârfu’ plei.

Dacă îmi place tare de o tipă îi trag o palma la cur drept compliment, semn de apreciere şi recunoaştere a valorii ei . E gestul cel mai frumos pe care poate să-l facă un bărbat. Dacă îi dă şi un buchet de flori, la derută, înainte de palma la cur e deja PREA romantic. Evident eu nu dau flori, nu-s chiar aşa de sensibil. Da si io-s sensibil. Adica as putea sa simt ceva asa de profund pentru o tipa incat as lasa-o sa-mi taie o mana da nu cred ca ar aprecia gestul. Desi nu se compara cu un buchet de flori.

Rar, când văd un curcubeu şi nu-s prea atent, nu mă gândesc că curcubeele sunt foarte homo.

Nu înjur surzi pentru că nu e fair play. Prefer să le fac semne explicite cu mâinile şi chiar cu tot corpul pentru că sunt expresiv.

Utilizez săpun, after-shave, deodorant şi alte produse cu mirosuri străine corpului meu. Cu toate ăstea tot am un iz de bere&eşec.

Când am auzit că cineva a murit, beau o bere în memoria lui. Când cineva are o bucurie, beau o bere în cinstea evenimentului. Când nu se întâmplă nimic, beau o bere neutră. Dar nu e la fel. Niciodată nu e la fel. Parcă o beau împotriva voinţei mele. Uneori ma matolesc in asa hal incat sunt in asa hal de sensibil ca vreau senzatii unice. Gen sa ling un bec cat e inca aprins in fasung. Poate exista ceva mai sensibil de atat? Implauzibil

Mă rad pe coaie cam o dată la două luni. După, câteva săptămâni folosesc expresia “pentru asta m-am ras io pe coaie?” mereu când vreau să îmi exprim dezamăgirea faţă de o chestie, situaţie, eveniment, persoană sau scor final la Spider Solitaire.

Ţin lingura delicat, cu două degete şi cu ăla micu în aer complet în altă direcţie.

Nu pot să mă uit la un film porno decât dacă simt o anumită atracţie între actori. Să se vadă în ochii lor că ar putea să existe o circumstanţă în care ar putea să se fută unul cu altul şi fără să le dea cineva bani. Să se vadă un sentiment potenţial între ei. Răcnetele şi lubrifiantul nu mă conving destul cât să cred povestea.

Beau bere Redds. Ştiu că are gust de urină de unicorn homosexual dar îmi place. Îmi place şi lichiorul şi vinurile dulci şi demidulci (ălea de chizde). Sunt atât de bazat pe sexualitatea mea încât pot să beau ceva gay fără să mă doară gonadele după.

Am hârtie igienică parfumată şi mănânc multă ciocolată. Fac şi rime involuntare uneori.

Gătesc. Gătesc prost, dar gătesc. Folosesc buruieni excesiv şi fără discriminări pentru că le am acolo şi mă simt mai artist când le folosesc. Deci fac un sos de spaghete cu busoian, maghirandru, cirlimbel, tarhon, oregano şi alte plante de-ăstea fictive fain rău. Iese absolut comestibil uneori. Rar tare mă taie diareea după ce mănânc ceva gătit de mine. Maxim de două ori pe lună. Şi să vedeţi ce tandru presar condimentele ăstea delicat, cu două degete parcă-s Jamie Oliver când se pişă.

Mă uit la apus când nu am absolut nimic mai bun de făcut, gen să nu mă uit la apus.

duminică, 5 octombrie 2008

Profailăr: Căcatul cu ochi

Înainte, una scurtă. Am văzut azi o grasă cu tricou cu Behemoth şi am râs singur ca cretinu’. Oare numai eu văd ironia fină?



Profailărul loveşte din nou, cu episodul 3. Loveşte adânc, loveşte unde bălăngăne şi te face să sări în călcâie. De data asta alt personaj destestabil apare în vitrină. Nu trebuie să zică nimic. Doar te salută vesel şi tâmp şi tu te uiţi la el şi îl recunoşti. “Te ştiu fraiere! Tu eşti căcatul cu ochi!” şi el se gudură la tine ca un căţel vagabond, prea bucuros că te vede să îşi dea seama că tocmai l-ai jignit.

Origini: Căcatul cu ochi nu a luat bătaie destulă când era mic. O fi fost copil din flori crescut de bunică şi trei mătuşe bătrâne care îl pupau în cur şi când se căca pe clanţă, n-o fi avut taică-su coaie sau o fi fost la ultimul spermatozoid care se dădea cu capu’ de scrot în timp ce ţinea monoloage şi a fost prea mândru că ăsta, Braveheart, a nimerit unde trebuie să vadă că fii-su are defecte; nu contează motivul. Nu şi-a luat bastârca la ureche când trebuia. Şi de aia mereu a avut impresia că tot ce face e bine, că nu poate să greşească şi că atunci când îl critică cineva, nu îl critică de fapt ci mai mult glumeşte inofensiv. Pe căcatul cu ochi îl superi foarte greu, chiar prea greu să se merite efortul. Simţul penibilului este ceva cu care nu te naşti. Trebuie forţat de alţii, în general de tată care, în cazul ăsta era prea ocupat cu alte femei/bărbaţi/alcool să o facă şi, săracul copil rămâne fără. Mai trist este că, la fel ca un orb din naştere, nici nu îşi dă seama de defectul lui. Nu poate înţelege acel element ce îi lipseşte. Atenţie, că o să aveţi şi voi copchii o dată. Acuma sigur nu aveţi, că nu aţi fi citit mai mult decât titlul acestui text dar o dată o să aveţi. Fiţi atenţi să îi învăţaţi la timp simţul măsurii şi limitele că o să ajungă căcaţi cu ochi şi nu o să-şi dea seama niciodată.

Educaţie: Căcatul cu ochi a fost tot timpul cel mai vorbăreţ din clasă, sau măcar în primii 10, că de, poa să fie şi mai mulţi căcaţi cu ochi pe metru pătrat şi în cazul ăsta fac cu schimbul. Nu a fost niciodată peste mediu de deştept sau de glumeţ dar tot timpul a avut impresia că e şi că are ceva de zis. Era cu mâna pe sus, făcea glume la care râdea numai el, ştergea tabla în ritmul unei muzici auzite numai în capul lui şi făcea cu ochiul urâtei clasei. Era uşor de influenţat şi făcea şi credea cam tot ce făceau cei din jur. Se învăţa, învăţa şi el, se chiulea, chiulea şi el, te tăia pişarea, îl tăia şi pe el. Unde nimerea era exact ca cei din jur pentru că, săracul, a suferit tot timpul de o lipsă aşa de mare de personalitate încât singura lui speranţă la umanitate este imitatul celor din jur. Dacă îl închizi singur într-o cameră, în intimitatea propriilor gânduri, îşi dă un “log off “ şi se uită în gol la muşte cum se fut pe pereţi. Bine, asta nu ar fi rău, omul cameleon, dar, din păcate işi condimentează mimetismul cu propriile idioţenii lipsite de bun simţ, deviind de la modelul pe care-l imită şi devenind o copie detestabilă a originalului. Mai exact, a ta, dacă eşti prin jurul lui.

De ce îţi vine să îl calci pe muie: Aoleu! Aici vine buba! Din cauza mimetismului lui profund, nu ai cum să-l recunoşti din prima. Umbli cu el de ceva timp, zici că e CAM ca tine, că gândeşte aceleaşi lucruri până când începe să se manifeste în public şi să îţi încolţească în cap concluzia sigură: “Bă, ăsta e un căcat cu ochi!”. De ce? Te face de ruşine prin asociere! De fapt, are două strategii clasice. Prima e că spune idioţenii la persoana întâi plural, incluzându-te pe tine, gen “Gagicile, nu staţi cu noi la masă?” deşi gagicile sunt nişte naşpete şi chiar dacă n-ar fi ai părea un libidinos că eşti anexă la această propunere libidinoasă, sau orice alt gând de-al lui cretin care prin formularea verbală şi prin proximitatea faţă de tine pare a fi şi al tău. A doua, şi mai perversă e că te pune în situaţii în care trebuie să te faci de căcat singur prin ce te obligă să zici. Gen “asta e amica mea Maricica, nu-i aşa că-i frumoasă?’. No aici te obligă ori să zici da şi să pari libidinos (din nou) ori să zici nu şi să pari o gaură de cur că săraca fată nu ţi-a făcut nimic, abia ai cunoscut-o, cum să zici că e urâtă. Sau te pune să zici chestii gen “Bă Radu, ia povesteşte-i şi lu Maricica despre atunci când ai mâncat tu maţu’ de plastic de la salam că erai matol şi te-ai căcat cu legătură între vagoane ca trenu’!”. Dacă aveam de gând să povestesc chestii penibile pe care ţi le-am povestit ţie la beţie cruntă şi lu Maricica, i le povesteam deja bă căcat cu ochi! Şi iar eşti pus în situaţia în care îi povesteşti ceva penibil lu’ Maricica pe care abia ai cunoscut-o sau zici că n-ai chef de povestiri şi aia crede că eşti o gaură de cur. De fapt majoritatea situaţiilor penibile în care căcatul cu ochi te pune izvorăsc din faptul că el

1. crede că e mare gagicar
ceea ce e partial adevarat, doar ca standardele lui sunt atat de joase incat ar fute-o si pe sora lui Chewbacca si faptul ca esti macho de fubare e irelevant

2. crede că tu ai nevoie de ajutor
implauzibil, tinand cont de faptul romulance de-astea la care se da el poti si tu sa coclesti doar ca ti-ar fi rusine cu tine dup-aia

E crunt, mai ales că îţi dai seama mult prea târziu că omu’ e căcat cu ochi. Ascultă exact ce asculţi tu, îi plac aceleaşi filme şi bea bere cu acelaşi randament. Mimetismul îl face agreabil până îţi dai seama că e detestabil. Pâna face strigături pe stradă la gagici grase şi vine şi prietenu’ ei şi îţi dă şi ţie un pumn în muie că “ăia mi-au zis că m-ar fute în diagonală” că de, grasa nu aude destul de stereo încât să îşi dea seama că numa ăla s-a spart aiurea şi noah, e vina ta ca umbli cu târlan şi ţi-o iei şi tu.

Nevoi speciale: Se rezolvă singur. Se auto-invită pe la tine, cu tine, oriunde. Nu poţi să dai o muie fără să fie şi el acolo cu zâmbetul lui larg şi tâmp. Nu ai cum să scapi de el. Deja când ţi-ai dat seama că e căcat cu ochi ştie programul tău, ştie unde stai, ce mănânci, unde te caci şi tot ce e nevoie să fie prietenul tău pe veci. Nu ai cum să-i rezişti, e căcatul tău cu ochi şi trebuie să-l accepţi pe vecie ca handicapul social care este. Fiind imun la insulte, ironii şi aluzii fine nu ai cum să-l ofensezi cât să nu mai creadă că e prietenul tău cel mai bun. Poţi să-l păcăleşti temporar şi să fugi în cealaltă direcţie dar te va iubi mai mult că ai simţul umorului. Uneori o să aibă nevoie de 500 de mii până miercuri, miercuri căzând cam peste 4 luni. Ştii asta da’ tot îi dai, că e căcatul tău cu ochi şi speri că scapi de el ceva timp, că nu are bani să iţi dea înapo şi o să se ferească de tine. Uneori chiar speri să îţi ceară împrumut ca să aibă de ce să te ocolească. Se merită juma de milion să scapi de prezenţa lui interminabila. Pe bune.

Nu e de râs.
Azi-maine te sună, când te aştepţi mai puţin.
“Ce faci frateeei, cand mai ieşim şi noi în oraş?”
“Nu pot bă acuma că am de muncă” (o laie, freci manganu’)
“Hai bă că vin io pe la tine mai pe seară că ştiu când ajungi, hai că tre să-ţi prezint o prietenă de-a mea! Hai termină-ţi treaba că în seara asta bem! A, m-am întâlnit cu gagica aia cu care ai ieşit tu alaltăieri şi din vorbă-n vorbă i-am povestit faza aia când te-ai căcat tu pe tine şi te-ai şters la cur cu şosetele, să vezi ce a râs. Chiar, că mi-am adus aminte, n-ai 500 de mii până miercuri? Hai că vorbim când trec pe la tine. Te-am pupat!”

vineri, 3 octombrie 2008

“The Notebook” mi-a făcut testiculele să plângă



NoFX - My Heart is yearning


Mult am mai scris...

Din masochism profund, iremediabil, barbar şi inefabil m-am uitat la “The Notebook”, filmul ăla din 2004 universal acceptat de toate pizdele proaste ca fiind cel mai romantic film recent, după cum îi spunea şi numele directorului unde îl pusese proasta de la care l-am piratat, adică vreau să zic “eliberat” de pe DC++ : “The NOTEBOOK – cel mai frumos film de dragoste ever”. Fiind în medie cu 50% mai deştept decât orice om căruia ar putea să-i placă voma asta cleios-siropoasă şi jenantă pentru întreg sexul masculin, am văzut filmul la viteza de 150%, asfel economisind timp şi amuzându-mă de vocile piţigăiate.

Sar direct la concluzia principală. Pe mine m-a făcut să mor puţin pe dinăuntru. Acum am nevoie să îmi injectez alcool metilic direct în orbite şi să mă tăvălesc cu timpanul pe nişte boxe din care urlă la maxim cel mai brutal metal existent la mine pe hard ca să spăl găozismul ăsta cu care mi-a fost inundat creierul. Frige ţeava de net de la cât porno cu măicuţe lezbiene care îşi dau limbi în bască în timp ce îşi lărgesc reciproc sfincterul cu crucifixe groase cât glezna mea am pus la tras. E singurul antidot pe care îl ştiu destul de puternic să contracareze efectele homo pe care le are acest film asupra unui creier simplu, de bărbat.

Da’ să vi-l povestesc.

În primul rând n-am înţeles de ce se cheamă “The Notebook”. Un titlu mai descriptiv ar fi “Doi castraţi şi o curvă” . Un moş îi povesteşte unei babe amnezice o poveste de dragoste lăbărţoasă (avem poveste în poveste, cât de original). Filmul ne dă pe spate când ne dăm seama la sfârşit că povestea este de fapt povestea lor, şi moşul încearcă doar să-i aducă babei aminte. Îmi pare rău, dar dacă cineva nu s-a prins din primele 5 minute ale filmului de această uberprevizibilă răsturnare de situaţii, este idiot profund şi merită împuşcat pentru purificarea genomului uman de cromozomii lui substandard. Dar trecem la povestea în poveste:

EA: dichisită cu nasul pe sus din familie de bogătaşi, cu educaţie şi pretenţii care nu prea ştie să se distreze decât pictând, o face pe greaua de prins şi râde ca proasta la pulă când cineva face ceva nonconformist.

EL: ţărănoi insistent, care n-are bani să se şteargă la cur, băbălău notoriu şi tipul uşor de ţinut sub papuc. O cucereşte umblând prin jurul ei ca un căţeluş lingău, insistând jenibil, târându-se în genunchi ca ultimul fraier şi făcând-o să râdă ca proasta la pulă prin tot soiul de acţiuni nonconformiste cum ar fi trântitul în mijlocul străzii sau atârnatul de o roată mare la bâlci. Genul de căcat cu ochi care de te face de ruşine prin asociere. Evident nu are prieteni.

O impresionează convigând-o să se aşeze cu el în mijlocul străzii. Aproape îi calcă maşina. Ea râde ca o retardată de originalitatea situaţiei şi deja e fleaşcă.

Rezultă dragoste cu năbădăi demonstrată cu un montaj de vreun sfert de oră în care ni se arată cât de bine se înţeleg ei. Mai exact filmări scurte cu ei belind fasolea unu’ la altu cu diferite decoruri în spate. HAHA HI HI ce bine ne înţelegem noi doi. Pe la minutul 30 se întâmplă ceva normal: El dă să i-o înfigă. Ea se cacă pe ea ca proasta, începe să vorbească idioţenii, el ezită să i-o bage, fiind destul de prost şi neştiind destulă psihologie feminină să îşi dea seama că trebuie să i-o basculeze adânc şi prin surprindere şi când ea începe să comenteze să îi zică “Taci fă că îmi moare pula de cât de mult behăi”. E atât de prost încât chiar zice aia cu “Nu trebuie să faci asta dacă nu vrei”. Bă prostule, aşa mori virgin, cu replici de-ăstea lipsite de testosteron. Nici măcar nu arată o bucată de ţâţă acolo, pentru ochiu hulpav al privitorului în toată scena. Proastă regie.

Cu ajutorul magiei numită “GRAFICĂ PE CALCULATOR”, am refăcut scena realist, cam cum ar arăta daca ar arăta chestii pe care ar trebui să le arate. Skill, nu vrăjeală.






Momentu’ e stricat, pe ea o caută mă-sa cu polţia. Ni se serveşte clişeul obosit al părinţilor care cred că e tipul e prea luzăr pentru fiica lor (sincer, chiar e. eşuează la viaţă la modu’ general tipu’). Apoi se ceartă, ea îl ia la palme şi el plânge ca o curviştină. Da, aţi auzit bine, nu invers ca în viaţa reală. El îşi ia palme şi pişă ochii. E de insistat aici. EA îi dă lui palme şi el nu îi fute un cap în gură, cum ar face orice bărbat normal în această situaţie. Mi-e aşa de milă de cât de fraier e ăsta că i-aş da un coi de la mine. Chiar nu are.

Şi hai să bag viteză că deja m-am plictisit de poveste.
Ea se cară la facultate la pulivar la New York,
fătălăul îi trimite o scrisoare pe zi timp de un an pe care le opreşte curva de mă-sa ei, (vai ce dobitoc. fă-ţi bă blog daca tot vrei să scrii idioţenii pe care nu le citeşte nimeni),
începe războiul, el se duce şi se întoarce la fel de fără coaie cum a plecat (aparent războiu’ nu te face bărbat cum ai crede).
Ea se îndrăgosteşte de un molâu la fel de castrat ca şi fraieru’ ăstălalt da’ cu mai mulţi bani,
el îi vede împreună, se întristează în pantaloni şi în loc să strige “curvooo” se duce să reconstruiască casa în care era să o coclească pe asta şi să îi dea în cap lu’ mutu,
ea e cerută în căsătorie de fătălău’ ălălalt,
zice da,
vede o poză cu fătălăul original,
leşină, îi bagă o vrăjeală de popă de ţară lu’ fraier #2 ceva de genul “îmi trebuie timp pentru mine, de ceva timp nu mai pot să pictez!”

Aţi înţeles bă fraierilor ce profundă e parapanta asta? E metaforă aia cu pictatu’ bă! Adică se simte îngrădită creativ şi neîmplinită! Îl iubeşte dar nu în aşa hal de cu năbădăi ca pe primul! Nu o inspiră! Nu o face să se simtă destul de vie! Cine ar fi crezut ca o curviştină poate să simtă chestii atât de profunde?


Evident se duce la ăsta,
Se plimbă cu barca prin ploaie şi râd ca doi retarzi. Vai ce situaţie amuzantă, plouă pe noi şi suntem în barcă AHAHAHAH
si cei doi se joaca de-a "ascunde salamu'", în sfârşit, pe la o oră jumate de la începutul filmului, deşi iar nu arată nici o bucată de ţâţă
apoi se întoarce la fraierul bogat, şi îi spune tot, fiind proastă.

Aici iarăşi e o fază la care se merită insistat. El spune: Am trei opţiuni; ori să-l bat pe ăsta, ori să-l omor, ori să te părăsesc pe tine.
NU. ÎMI PARE RĂU DAR NU ĂSTEA SUNT OPŢIUNILE DUPĂ CE TE-A ÎNŞELAT VIITOAREA NEVASTĂ. Nu e vina lu ăla bă, că n-a alunecat proasta şi a căzut în pula lui. Ăla n-avea nici o obligaţie. Singura opţiune decentă pe care ar avea-o e să se sature de bătaie pe curva proastă de viitoarea fostă viitoare nevastă. Să îi pună un picior pe gât şi să îi care pumni în cap până i-l face cât găleata şi dup-aia să-i dea cu scaunu’ ud pe spinare până se îndoaie ceva.

O părăseşte, curva se întoarce la fraierul ei iniţial, care nici el nu pare prea deranjat de faptul că asta oscilează între el şi ălălalt ca o bagaboantă notorie şi o acceptă aşă cum e. Trăiesc amândoi fericiţi până la adânci bătrâneţi şi în metapovestire boşorogii, adică tot ei mor unul în braţele altuia.


CE poveste de căcat. E aşa de de căcat că a supt tot umorul din mine. În aşa hal de jenantă e povestea că nici nu pot să fac mişto de ea. Pur şi simplu doi proşti salivează dupa o curvă oportunistă care nu ştie clar în ce direcţie sunt mai multe beneficii. Nu există o singură reacţie masculină în tot filmul. Nu există umbră de testosteron în replicile şi acţiunile celor doi. Sun doar 2 fraieri sub papuc din care face ce vrea o coardă cu pretenţii. A fost cea mai mare pierdere de timp din viaţa mea uitatul la acest film si scrisul acestui text de doi bani.

Dacă ţi-a plăcut filmu’ ăsta meriţi un pumn în stomac.

Mă duc să fac o clismă intelectuală cu porno să îmi revin că literalmente mă simt mai prost decât acu’ câteva ore. Chiar m-a îndobitocit filmul ăsta.

miercuri, 1 octombrie 2008

Curzilla

Sigur, acum e prinsa în temnița blugilor strâmți. Dar aceștia nu sunt destul de puternici să o răpună pentru mult timp. În curând vor pocni și CURZILLA va fi liberă. Tokyo va fi nimicit. Săracii japonezi nici n-o să știe ce i-a lovit.

Nu e cel mai mare cur pe care l-am văzut, dar e oribil de disproporționat. Dacă te uiți în sus pare reelativ normală muierea. În jos, mutant. Aparatul, din păcate, nu poate captura ondularea sinistră a slanei în mișcare. Valurile tectonice din osânză.

Ce fotografiez io când mă plimb romantic prin grădina botanică.





Noah, acuma că v-am oripilat, să mă laud. Am înfrânt! După lupte seculare, am luat 13 restanțe și am terminat facultatea. Epic. În sfârșit pot să mă întorc la frecat pla. Birjar! Către cea mai apropiată orgie!